miezul iernii

Şi iarăşi miezul iernii...

Şi iarăşi miezul iernii blând îmbie
La ceasul înălţării prin cuvânt!
Învesmântaţi în strai de poezie,
Ne-om aduna timid sub teiul sfânt,

Când iarăşi nouri vor porni să cearnă
Slăvite imnuri - vrajă şi eres -
Lumina slovei pace va s-aştearnă
Sorbind eternul... "nu m-ai înţeles",

Când iarăşi codru' se va împle-ndată
De triluri care vin dinspre izvor...
Chemată la apel, oştirea toată
Îmbrăţişa-va aprigul său dor.

Şi iarăşi răsădi-vom "floare-albastră"
Să lumineze veşnic pe mormânt!
Cât încă n-a murit iubirea noastră,
Ne fie leagăn preaslăvitu-i cânt!

poezie de Valeria Merca (14 ianuarie 2016)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

În pragul sărbătorilor

freamătul iernii în colind se transformă
străbate ca râul văi lunci şi vâlcele
clipă-i un deliciu cu gust de shaormă
vinul bucuriei iar umple ulcele.

tradiţia iernii e lege şi normă
străbate cetatea ajunge la stele
freamătul iernii în colind se transformă
străbate ca râul vai lunci şi vâlcele.

vise lansate de pe-a iernii platformă
zboară spre cer printre turturele
tainice gânduri capătă formă
miresme diafane din caline zorele.

freamătul iernii în colind se transformă
străbate ca răul vai lunci şi vâlcele.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ghearele iernii...

În ghearele iernii astăzi voi sta
În mine vin fulgi spulberând,
Nu mai zăresc vreo urmă de-a ta,
Pe alei mai pustii ca oricând...

Te strigai din zăpezi fără glas,
Fugiseşi de mult, hibernal,
Mi-e era teamă cui să te las
Iernii sau mie glacial....

Te privii ca pe a iernii ursit
Cum parcă mă strângi între dinţi
Sălbatică luna şi eu rătăcit,
Un demon eram intre sfinţi.

Ninsese iubito prea mult,
Avalanşa ne lua pe-amândoi,
Sunt singur şi încă ascult
În taină tot iarna din noi...

poezie de Sergiu Boian (decembrie 2013)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroic în miezul iernii

cu ramuri verzi mângâi cerul
care învaţă un stol de gâşte
melancolia slavă fără manual
zgura frunzelor zgârie gerul
zilei şi gândul se plimbă liber
vântul dansează în lumina
soarelui înţelegător dosit
nu face rău zăpezii aruncată
să cinstească conurile de brad
îmi caut propriul interes încrezător

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un animal în timpul iernii

Un animal în timpul iernii,
o plantă primăvara,
o insectă vara,
o pasăre toamna.
În restul timpului, sunt femeie.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La miezul nopţii va cădea o stea

la miezul nopţii va cădea o stea
purtând cu ea toată iubirea mea,
va ninge peste tine linişte senină,
chemând dorinţa de mine să vină...

la miezul nopţii am să te chem, iubire,
cu patimă îin suflet şi-n privire,
din depărtări de dor de tine pline,
de şoapte blânde, de tandre suspine,
dorind ce ştiu că tu nu poţi să-mi dai,
cerând iubirea-ţi, desi ştiu că n-ai...

la miezul noptii va cădea o stea
ducând cu ea toată iubirea mea...

poezie de Elena Vlădescu (30 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miezul de rouă

Motto:
"Să mori nu este nimic,
înspăimântător este să nu trăieşti."

(Victor Hugo)

În adierea dorul dintâi
Visele ard în fâşii...
Miezul de rouă închide
Lacrima-n oglinzi fluide!

Departe de dor de iubire
Sângele e-n spinul subţire
Nevindecat de trufie şi fior
Tulburare în timp seducător...

Să nu răneşti miezul de rouă
Să nu împarţi lacrimă-n două
Când pleci tu dincolo de zare
Într-o risipă devastatoare!...

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii iernii

Cerul tot este albastru
Şi curat ca un sihastru
Noaptea curge linistită
De fotoliu stau lipită

Pe un geam privesc afară
Zâmbesc florile pe scară
Pe covorul de zăpadă
Paşii iernii trec pe stradă.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În văzduhul iernii

În văzduhul iernii năvăliră fluturi,
Razele de soare par a fi-ngheţate,
Visele nebune tainic ţi-le scuturi
În perdele albe, lungi şi dantelate.

Tremură sărutul buzelor pe pleoape,
Lacrime de rouă se topesc confuze,
Gândurile-aleargă peste munţi şi ape,
Către-apusul care pare-aş cere scuze.

În zăpezi desculţe aruncăm speranţe,
Clandestine şoapte sau chemări de dor
Şi-am ascuns cotorul ultimei chitanţe
Într-o-mbrăţişarea tandră de amor

Pare-o simfonie dulce şi discretă,
Melodii divine... blând te-ncolăcesc,
Eşti aceeaşi floare suplă şi cochetă,
În văzduhul iernii... azi... te regăsesc.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea stelelor din serai

Trimite-mi noaptea să colinde!
Prin glasul tău de pasăre, în linişte şi dor
Să mi se facă cald în miezul iernii
Aşează-mi-te-n braţe ca un ulcior.
Când eu te voi privi cu gândul apei curate
Dincolo de porţile de rai şi sărutarea mea
Vântul să perturbe steaua luminată din serai
Şi dimineaţă-n zori să mă trezeşti
În ochii tăi să dăinuie lumina
Să-ţi cer, zâmbind să mă iubeşti
În palma mea să te trezeşti,
Plutind ca fulgul de zăpadă.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!