maturitate

maturitate

Maturitate:

mare adâncă, dar lină;
iubire statornică, liniştită, deplină;
trăire profundă, amestec
de ploaie şi cer-curcubeu;
şi râs, dar şi plâns!

poezie de Ana Vida din Trăiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valoare şi evidenţă

Cu puţină măiestrie
Omul pune-n evidenţă,
Încă din copilărie
Valoare şi existenţă.
Iară, în adolescenţă,
Când viaţa are fregvenţă,
Urcă anii tinereţii
Şi atinge vârful vieţii.
Apoi e convins că poate
Trăi şi-n maturitate.
O maturitate lungă,
Ce-l pregăteşte s-ajungă
Şi în pragul bătrâneţii,
Perioada grea a vieţii.
Când a trecut viaţa toată
Existenţa e stopată.
Odată cu existenţa
Valoarea-şi pierde evidenţa.
Nu mai e copilărie,
Nu mai e adolescenţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (10 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu copilăriei

cea mai
fascinantă şi
plină de mister parte a
existenţei noastre -
copilăria

singura care
merită a fi luată în serios -

de maturitate şi
bătrâneţe scăpăm
repede

copilăria o ducem cu noi
toată viaţa

poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

E sezonul de încrucişare a rimelor
prin împerechere.
E vremea pentru noi poeme.

Femelele-Metafore
saltă să-şi depună icrele
pe foi de carte,
ca nişte frunze aplecate.

Ajunse la maturitate,
sensurile
vor concreşte,
subântelesurile
vor creşte,

alunecoase,
ca solzii

pe cuvinte-peşte.

poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Carcalete

Duminica e o femeie
Ca berea blondă şi-aromată,
Din apă, malţ şi din hamei e;
Gutuie pasteurizată.

Duminica e un bărbat,
Deprinde la maturitate,
Într-un butoi neadăpat,
Nuanţe brune sau roşcate.

Duminica mai stau puţin
Plecat pe nicăieri de-acasă,
Beau doar o bere şi-apoi vin
La tine, blonda mea, la masă!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cotor de adevăr

Cică merele-ntr-o vreme,
Când creşteau doar în pădure,
Nu aveau de ce se teme,
Viermii se dădeau la mure,

Erau mai sofisticate
Şi prin ţepii lor, se pare,
A le devora pe toate
Era mare încercare,

Însă astăzi, în livadă,
Mere crude-s atacate
De ajung ele să cadă
Până la maturitate….

Nu c-ar fi mai dulci, zemoase,
Cum vin unii şi gâdesc,
Viermii au mai multe clase….
Ţepii…nu le mai priesc.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adelei

Ai o vârstă minunată,
De noroc ţi-e guvernată,
"La mulţi ani" îţi doresc odată,
În maturitate fiind intrată.

Ai o vârstă deosebită,
De fericire ţi-e împodobită,
"La mulţi ani" îţi doresc îndoit,
Ţie, ce deţii un suflet deosebit.

Ai o vârstă chiar selectă,
O viaţă îţi doresc, perfectă,
"La mulţi ani" îţi doresc întreit,
Ţie, ce un adult ai devenit!

poezie de Sebastian Butu (23 martie 2019)
Adăugat de Sebastian Butu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cui îi pasă

de rezistenţa la zgârieturi?
tai pe materialul de piatră
versul lăsat în curte să crească
în faţa ultravioletelor
îl scurtez după ce a ajuns la maturitate
cui îi pasă? întreb în noaptea
caniculară şi neagră
versurile ajung pe portativ
dansează pe bucăţi câteva
bucăţi bune cu rime potrivite
pentru o lume snoabă
scrise de un autor îngâmfat
direct pe facebook
conştient de succesul iminent
tai şi cuţitul scârţie în contextul pandemic

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Minti nebune

Stiti ce este despartirea?
Stiu doar cei ce stiu iubirea
Nu e loc de presupuneri
Nici de vorbe dand din umeri.

Pentru mine este dura
Ce urata-ntorsatura
De la simplul rasfatat
Azi ma simt injunghiat.

Nu am am somn de-o saptamana
Nu mai am control in mana
Sunt mai rece si mai dur
Lumea zice ca-s matur...

O durere am in coasta
Doamne ce gandire proasta
Asta e maturitate?!
Minti nebune, eronate!

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sincer nu exista o definitie pentru maturitate din cate stiu eu.Cel care crede ca o stie este de fapt mai [...] | Citeşte tot comentariul

Coaptă ca un fruct

Coaptă ca un fruct ţin lumea în braţele mele,
ea s-a copt peste noapte;
coaja e pieliţa fraged-albastră
ce se bolteşte în jur,
şi sucul e dulcele, înmiresmatul, încinsul şi scânteietorul
şuvoi de lumină.

Adânc mă cufund, ca un înotător, într-un cosmos cu licăr de argint,
botezat pentru maturitate, renăscut pentru noi împliniri,
şi uns pentru faptă.
Uşor ca un hohot de râs,
tai cu braţele o mare de miere-aurie,
căreia dor i-e de mâinile mele flămânde.

poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!