manzul

A cui e iapa, e şi mânzul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa este mânzul troian al eternităţii.

aforism de Costel Zăgan din Definiţii eretice (20 ianuarie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când îi dai, îi fată iapa, când îi ceri, îi moare mânzul.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret postum

S-a umflat Dunărea tare,
Taman când era călare
Soacra pe al meu mânzoc,
Acu plâng mânzul cu foc...

epigramă de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânzul

Saltă mânzul în joc, saltă-n ocolul bătut.
Ca puii de lebădă - negru era. Ca ogorul.
În curând va fi alb cum e norul.
Sub pavăza Sfintei Miercuri născut.

Spulberă colbul ogrăzii, şi-arar
când l-adie aromele humei
şi-aduce aminte de laptele-amar
ca frunza de salce, al mumei.

Din carte adulmecă lung spre nu ştiu ce-nalte poieni.
Şi iarăşi spre vatră se-ndeamnă, la jaruri.
Argintul din care-i voi bate potcoava
doarme încă în munţi apuseni.

Câteodată, cu stranii nechezuri,
el se deprinde pe câmp de mohor,
şi-mi pregăteşte, vestindu-mi-l,
biruitorul, mult aşteptatul, ultimul zbor.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stare zen

Mă încearcă o stare Zen, o linişte
albă ca privirea orbilor
v-am spus: mânzul se naşte în afara
iepei, vorbele bietele se nasc în afara
gurii, numai inima e înăuntru.

poezie de Mihai Duţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caii cu câmpul împletit

Prima şi prima şi prima oară sădeşti un cal într-un fir de iarbă...
Apoi, mult mai apoi te înveleşti cu un câmp şi aştepţ mânzul din tine s-apară...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezară copilul şi îngrijiră de dânsul, mă rog, ca unul la părinţi. Copilul crescu şi se făcu mare. Când era d-un an, parcă era de cinci; iară când fu de cinci, parcă era de cincisprezece, şi de ce creştea, d-aia se făcea mai frumos şi mai drăgălaş. Darămite de învăţat? Învăţa ca nealţii pe lumea asta albă. N-apuca să auză de la dascăl ceva, că el învăţa mai din adânc decât dascălul. Şi astfel ajunsese de poveste. Unii zicea că ştia carte până în glezne, alţii zicea că până în genunchi, iară alţii, până în brâu. De m-ar fi întrebat pe mine, eu le-aş fi spus că ştia carte până în gât. Dară fiindcă nimeni nu m-a întrebat, iacă tac şi eu din gură ca un peşte, şi nu mai zic nimănui nici pis! Astfel fiind, într-una din zile ce-i vine drăcosului de copilaş, că numai încălecă pe mânzul lui, şi mi ţi-i dete călcâie; iară mânzul, carele şi dânsul crescuse de se făcuse un cârlănaş zburdalnic de n-avea astâmpăr, o rupse d-a fuga cu băiat cu tot, şi duşi au fost până în ziua de astăzi.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A voastră sunt

a voastră sunt şi ieri şi azi şi mâine
spice-aromind a linişte şi-a pâine,
chiar şi atunci când mă zăriţi aieve
intrând în ritm nestăvilit de seve

a voastră sunt secunde-nmiresmate
de roua trudei dulci pentru cetate
chiar şi atunci când zorile tristeţii
devoră mânzul alb al dimineţii

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânzul

nu a fost un prânz a fost d
oar un mânz
a fost prea puţin a
fost a
proape un cal nu
a fost chiar un cal nu a fost
un prânz
cu toate cuţitele furculiţele (?!) por
ţelanurile nu
au nechezat de plăcere
co
mesenii din jurul tăbliei de e
bonită întinsă în scop
ecumenic – pa
pa-i va mângâia pe cre
ştet pe mâncătorii din a
sia de
cai mai bonsai

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!