mansarda

Două zăpezi

Mansarda mea albastră, cu trandafiri de talc,
Împiedicatul tunet se-ascunde în făptură,
Făptura mi se-ascunde-n iubiri-miniatură,
Mansarda mea în unghiuri, cu flori pe care calc.

Mansarda mea bolnavă, bolnave anemone,
Apoasele ferestre, apoase-ncrengături,
Pervazuri şi pervazuri, iubiri-miniaturi,
Mansarda mea în unghiuri, bolnave histrione.

Molateca ta palmă vibrează-n umeri, umeri
Şi uite cum se duce o candelă de os,
Şi uite cum se duce conturul tău sticlos;
Cu palmele, mansardă a timpului să numeri.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire contratimp

Eu te aştept şi-acum la ultima adresă,
La care-am stat cu tine cam un anotimp,
E o mansardă într-un vechi hotel de clasă,
Este o cameră închiriată contratimp,

Este o cameră la care am plătit chirie,
În vechi monede cu efigii de argint,
Unde ne-am fi putut iubi măcar o veşnicie,
Nu doar de la un răstimp la alt răstimp,

Este odaia cea mai veche de la o mansardă,
Care se lumina când tu erai în preajma mea,
Un chip frumos mă mai priveşte din oglindă,
Şi-n cioburi de argint mai caut faţa ta,

Este un imobil care demult nu are număr,
În care îţi mai simt parfumul dup-atâta timp,
E o mansardă veche care-aş vrea s-o cumpăr,
Să ne iubim printre răstimpuri, contratimp...

poezie de Marian Florentin Ursu (13 septembrie 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire contratimp

Eu te aştept şi-acum la ultima adresă,
La care-am stat cu tine cam un anotimp,
E o mansardă într-un vechi hotel de clasă,
Este o cameră închiriată contratimp,

Este o cameră la care am plătit chirie
În vechi monede cu efigii de argint,
Unde ne-am fi putut iubi măcar o veşnicie,
Nu doar de la un răstimp la alt răstimp,

Este odaia cea mai veche de la o mansardă,
Care se lumina când tu erai în preajma mea,
Un chip frumos mă mai priveşte din oglindă,
Şi-n cioburi de argint mai caut faţa ta,

Este un imobil care demult nu are număr,
În care îţi mai simt parfumul dup-atâta timp,
E o mansardă veche care-aş vrea s-o cumpăr,
Să ne iubim printre răstimpuri, contratimp...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul pisicilor de la mansardă

Atinsă-n creştet de-o petardă,
O mâţă albă şi frumoasă
Oftă prelung în limba sardă,
Mişcându-şi coada cea stufoasă.

Pisicilor de la mansardă,
Le spuse că nu e acasă,
Atinsă-n creştet de-o petardă,
O mâţă albă şi frumoasă.

Şi timpul nevoind să piardă,
Pisana albă şi miţoasă
Pândea o rimă mai aleasă,
Pentr-un poem de avangardă.

Atinsă-n creştet de-o petardă.

rondel de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La fereastra mea înaltă
Chipul cerului străluce.
Pe perete, la mansardă
Soarele-a făcut o cruce.

Umbra ramei nu tresare
Pace. Veşnice tăceri.
Şi deodată mi se pare
Că-s înmormântată-n cer.

poezie celebră de Marina Ţvetaeva din Poezii (noiembrie 1919), traducere de Ion Covaci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna din mansardă

în morminte din cărămizi suprapuse şi liniştea e zgomot
îngrămădiţi să trăiască în singurătate
în marile oraşe orgolioase şi colosale
printre ceţuri
cei care trec văd ziduri înalte şi goale
ici colo se mai iveşte câte-o insulă de-nţelepciune
trecătorul n-o vede la fereastra unei celule

pe o masă cât jumătate de cameră
o floare bastardă
se ridică dintr-o amforă verde
această realitate n-ar putea fi înlocuită
de o imitaţie oricât de genială
fantezia pură de aici n-a ajuns să fie izgonită
un trandafir îşi lasă căzută o petală
purificat şi mântuit
de luna oprită în mansardă

de la înălţime locuitorul ar vrea să strige
priviţi repede această formă va intra în nor şi se va stinge

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafeaua cu lapte

Pe mansardă cafea,
Un trabuc pe balcon,
La fereastră perdea,
Am probat un balon.

Miros cafeaua cu lapte,
Aud albinele-n flori.
Rar perdeaua deoparte
E trasă în zori.

poezie de Doru Lascarache (7 decembrie 2008)
Adăugat de Doru Lascarache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mansarda

Pe gânduri se aştern, disimulate,
poveşti pe care le credeam uitate
sub scoarţe prăfuite de albume,
păstrate în cotloane fără nume,
la ultimul etaj, urcând pe scară,
într-o mansarda rece şi murdară,
unde ajung mai mult pe dibuite
cu mintea încărcată de ispite.

Mă-aşez pe canapeaua desfundată
şi amintirile mă năpădesc deodată!...

Văd chipurile voastre neuitate,
femei iubite, mai demult plecate,
lăsând în urmă visuri regăsite
prin neuitări ce se întorc rănite
cu muzica ce vine dinspre scară
dintr-o tavernă veselă – şucară,
pe note vagi, găsite într-o gamă,
ce-anunţă parcă-o iminentă dramă,

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegie

Lumea este o mansardă,
urâtă, goală.

Florile sunt butuci,
stelele greu le urci.

Rătăcesc prin mărăcini,
fără aripi, fără lumini.

Îngerii dorm în şanţ,
beţi ca nişte dorobanţi.

Semenii mei
nu sunt zmei.

O, sunt blegi,
să-i legi.

poezie clasică de Eugene Ionesco din Discobolul (martie 1933)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să facem

o întreb pe ea
schimb de nuduri pe sca
ra ce duce
ca liftul ca liftul ca liftul
în mansarda castelelor tale?
poate tu
nu înţelegi că fumurile prea negre prea ne
curate ar fi
calea noastră de co
municare - ar fi
o întreagă nebunie o viaţă
dedicată artei
întineririi!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!