luna aprilie

Aprilie

Aprilie, ca un copil năvalnic
Ce 'nalţă zmeie, ochii-i surâzând,
Mi-atinse chipul c-un sărut şăgalnic
Şi m-am trezit de viaţă fremătând.

Aprilie, frumos ca o fecioară,
Când palidă, când rumenă-n obraji,
Cu-ale lui toane-n treacăt mă-nfioară,
Cu flori-zulufi şi ram de tineri paji.

Aprilie, nurliu ca o femeie,
Cu flori în salba-i odihnind pe sân,
Mă face să văd lumea-n curcubeie
Şi-ncet, un cântec vesel să îngân.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiam

voiam să rămân în aprilie
şi să ne iubim pe malul mării
sorbindu-ne săruturile
pe cenuşa poemelor arse

voiam să rămân în aprilie
şi să mă păcălesc de la început
că încă n-ai plecat
cu pletele negre-n şoapte

voiam să rămân în aprilie
pentru că în mai mă îndrăgostesc
de fiecare dată la primul zâmbet rujat
cu faţa ascunsă în florile de cireş

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De întâi aprilie

De întâi aprilie am primit
o veste "minunată".
Testarea a stabilit
că sunt contaminată.

poezie de Dumitru Delcă (1 aprilie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de Aprilie

Uimite, din noile cuiburi,
pe vechi acoperişuri,
privesc păsărelele

scoţând strigăte stridente,
căzând ploaia chemată
din mijlocul lunii aprilie.

Tu, în spatele geamurilor
de la fereastra joasă,
priveşti şi râzi ca ele.

Este nor care trece.

poezie de Luigi Pirandello, traducere de Valeriu Răuţ
Adăugat de Valeriu Răuţ Valeriu Răuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un poem cât o primăvară

Voi ieşi din iarna asta

acum
când citesc poemul tău
"toate deodată, ca un fel de cor" se rostesc
netulburate de slăbiciuni
cel puţin deocamdată
când ninge în aprilie
şi totul seamănă cu o poveste de Crăciun
să mă bucur din nou
pentru fiecare
cuvânt
ce trebuia să fie
aprilie
într-o altă poveste

pe înţelesul lumii

poezie de Eli Gîlcescu (17 aprilie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot despre lună

Toarce luna-ntr-o poveste,
Suie luna sus pe creste,
Luna cade-n ochiul meu,
Luna curge-n Dumnezeu,

Luna mârâie-nspre oi,
Lupii-o mestecă-napoi,
Luna mişună pe mare
Şi m-adulmecă de sare.

Sare luna printre miei,
Se ascunde-n vocea ei:
Pielea ta îmi e totuna,
Când se-mpreună cu luna.

Dumnezeu închide-un ochi,
Luna-i spune de deochi,
Luna faţa îşi întoarnă
Şi mă ninge-n iarnă-iarnă.

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de aprilie

Floare de aprilie
Firavă şi blândă, ai ales să-mi fii
Dar de nuntă.
Acum faci parte din inima mea.
Eşti lumină solară
Şi vrajă de stea.
Eşti cântecul primăverii
Şi ploaia de muguri ce se închină
La substanţa divină.
Eşti râul ce curge zglobiu
Prin sufletul meu generos şi pustiu.
Eu sunt buchetul de maci
Peste care cu buzele calci,
Ca pe poteci de azur.
Sunt Soarele tău de acum!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu luna la pas

Oricât ar surâde luna
printre florile de tei
nimeni nu ştie lumina
din castana ei.

Fără glas
pocnetul de castană
mi-a luat un pas
de pe lună.

Te uită cum stelele
mă amână
să stau pe lună
cu gutuile
de mână.

Îndrăgostit de poezie
zi lumină
petrec luna de gutuie
chiar pe lună.

poezie de Constantin Bucur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

În aplecare, tâmplă după tâmplă
Ochii albaştri, ochii mei ca mierea.
Aprilie ne dăruie vederea,
Ceea ce am uitat, din nou se-ntâmplă.

Frazele, visul, sufletele numa
Ca de potop salvate simt că sunt.
Se face zi de mugure mărunt
Adăpostit în mintea mea de-acuma.

Nici nu mă tem, nici bucuria nu stă
Mai mult decât stătuse la-nceput.
Vine mereu o pasăre şi gustă
Rănind vicleană timpul meu trecut,

Şi-n mare taină puiul de lăcustă
Ciopleşte la vioara lui de lut.

poezie de Constanţa Buzea din Ape cu plute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

Sunt copii ascunşi în fiecare ploaie de april.
Ei se nasc în palma cerului
din vântul suflând, limpezind zarea aburită.
În pământ şi în ploaie,
sunt nevăzuţi copii care dansează,
spălând amprenta lunii de pe mirarea zilei
Nici soarele nu îi opreşte,
nici copacii dojenitori.
Nici râurile atotştiutoare.
În mine se adună ploile lui aprilie.
Chicotind, mi se revarsă prin degetele goale
pe norii care formează o tastatură plină
de păsări înmiresmate, îndelungate şi de neoprit.

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!