lăcrimare

lăcrimare (vezi şi lacrimă)

Lăcrimare. Să-ţi treci angoasa din suflet în batistă.

definiţie aforistică de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desdemona: Simt mâncărici la ochi; e semn de lăcrimare?
Emilia: Nicidecum. Nu are nicio legătură.

replici din piesa de teatru Othello, Actul IV, Scena 3, scenariu de William Shakespeare (1603), traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacustră

Linişor lunecă luna,
Luminând liniştit lacul,
Largă, limpede, laguna
Leagănă lăuntric leacul.

Lopătează lung luntraşul
Lovind luciul lacului,
Lişiţa lipi lăcaşul,
Locul legământului.

Licurici la lumânare
Luminiţe leapădă,
Lăuntrică lăcrimare
Liliacul leagănă.

La lujeri, lângă lipan
Luptă lacome lăcuste,
Luminează la liman
Locuinţele lacustre.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul de lacrimi

pe aripile vieţii vorba cântecului
întrecute doar de tropotul cailor
vorba vine vârstele
vieţii se trec prin iarba înaltă înaltă a cerului
până la brâu
tăierea s-a făcut cu un râu (?!) de
lacrimi vorba
cântecului sub lăcrimare din difuzoare
sparte discret cu lovituri de copite-ngrijite
iubite, hai să
ne îndulcim din micile noastre răni împreună
până e timp de plutire de goană
nu chiar atât de nebună şi-aflată
parcă nu la primele tinereţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntirea

Cu-nlăcrimarea chiciurei, pe-o coapsă
Si apoi pe alta strâns, saríu-şi poartă
Unduind precum o ceaţă când să
Picure argintare. Tobele încep cu artă

Treziri de ritmuri şi abia mă-ncumet
Să cred că vântul îmbracat în socru
Ghirlandele le-aşează-n umblet.
Privindu-şi fiica migdalată-n ocru

Sub voalul mărgelat cu brumă
Îi tremură privirea-n lăcrimare
Când dansurile braţelor de mumă
Leagă încheietura cu brăţare.

Ş–ncercuind cu degetul pe frunte
O lacrimă divină, părinteşte
Începe nunta toamnei dinspre munte
Fără de june şi fără poveste.

poezie de Tania Ramon
Adăugat de Andreea Murgu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E moartea cântec boală veche

ţi-s ochii înrămaţi în lăcrimare,
icoană ce-mi veghează ruga-n buze
ce-i abur care suie-n vămi confuze -
ni-s existenţele cafele-amare...

visării depărtările ni-s muze
slăvind cu stih a zborului chemare
şi cât clipita-i Dumnezeu de mare
la sânul întrebărilor lăuze.

infern de preacuvinte-n sânge doarme
scăldând morminte-n înserări de om -
plutesc pe umbre îngeri fără karme...
prin timpul cu secunda galantom
sicrie vin, fiinţa să o sfarme
şi-i cântecul ades de-amurg simptom...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu scenarist în casa de piatră

Văpaia noaptea mirilor să ungă
să-şi zică nemurirea taina-n faptă
să ningă vis din spunere-nţeleapă
şi clipa de senin să fie lungă.

De umbre cărnuri la aspeţe-aşteaptă
pe-altare către linişti să străpungă,
pe zare se aşterne-a zilei dungă
Lumina-n nuntă prăznuind cu şoaptă.

Era stelar de ochi pe lăcrimare
abia-ndrăznind a fi-n edenul trist
doar casa cea de piatră pace are.

La malul apelor de văz exist
pe buzele de rugă-n lumânare
şi Dumnezeu ni-i vieţii scenarist.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Neptun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au mucezit altarele prea sfinte

Au mucezit altarele prea sfinte
Botezuri vagi lucesc pe sfinte uşi
Bătrânii popi cădelniţând morminte
Se cred Serafimi de strajă puşi.

Secundele prin aere polare
Pe străzi îşi dau pribege întâlniri
Şi centrul fuselor orare
Se regăsesc ca-n primele nuntiri.

Gonesc între tablouri congelate
Trezind la viaţă uşoare-mbrăţişări
Iar şoaptele din goluri desfundate
Se caută pe fragede cărări.

Numai tu suflete de patimi ars
Pe-acel tăpşan ascuns sub lăcrimare
Şi zgomotul e surd la fiecare pas
În drumul lui spre alba depărtare.

poezie de Ion V. Nica din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodenţă "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovată

de alb sub stih ca-n morb hârtia zace
peniţa ta cu veşnicii de-alină
şi fără-a fi-n fântâna cu ruină
cioplitul chip e-n vorbă care tace.

eşti vinovată-acolo de lumină,
de plânsetul neauzit de pace
când sacră lăcrimare se desface
din ochi a râde-n dragoste deplină.

ivind în a privirilor lucarne
morminte-n vis etern zicându-mi rost
poeme-mi strigi, a linişti ploi să-mi toarne.

ci parcă de amurg venea din ost
şi-n trupul tău, cel fără zvon de carne
nunteam un azi spre mâine din ce-a fost...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Uranus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu şi-a ta iubire

Eu mă călătoresc străin
De toat-a ta iubire,
De mine e pământul plin
Şi nu-i sunt împlinire.

Pierit mi-e graiul de atunci
Când m-ai sortit uitării ;
De-aveai în mare să m-arunci
Era mai acătării!

Pe ochi o ceaţă mi s-a pus
De multă lăcrimare ;
Precum venit-am, eu m-am dus...
De ce-ai vrut asta oare?

Cum Cerului să mă închin
Că-mi dat-a moştenire
Pământul cu atâtea plin
Dar nu şi-a ta iubire?

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!