izbucni

Dacă ar fi să descriu poezia
aş tăcea şi mi-aş mânca unghiile
până ar izbucni degetele în plâns.
Asta e poezia!

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faze

(...)

3

un zâmbet floare acută
un pumnal la fereastră
deschide-te de-a lungul străzii
fapt a izbucni lumina

oricare ar fi noua bucurie
prietenia şi prospeţimea
mătasea obosită a peştilor
spre pace prin muncile lor
prietenia şi tandreţea
aripa noaptea
este în fiecare lacrimă a oraşului
o aşteptare ce se coace
vidul inimilor
înţărcată noaptea

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cerul nopţii se risipeşte peste pământ
într-un joc anapoda de culori
valurile răsculate muşcă ţărmul iubirii
doar cei morţi vor rămâne cu noi
muţi, precum reproşurile

Sub pământ se revoltă rădăcinile
în timp ce trăim pe o strună prea subţire
când ea se va rupe
pe aceste meleaguri
va izbucni primăvara...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"O, tempora! O, mores!" Turnătorii la Securitate se dau în gât unii pe alţii: din închisoare, Dan Voiculescu, turnător cu verdict definitiv, a făcut plângere ca Justiţia să anuleze decizia CNSAS de necolaborare în cazul preşedintelui Traian Băsescu (pamflet)

O, tu, chintesenţă-a urii!
Ascult ştirea c-un surâs,
C-o grimasă-n colţui gurii;
Mai c-aş izbucni în râs,
Dacă nu ar fi de plâns,
Tot ce faci tu, neconstrâns.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (9 decembrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de pădure

Pe subt pământ şi-n grea imensitate sunt
gata sevele în ţevării, începe-un vis mai
pur a se trezi în limpezimea cerurilor toate.

O pasăre cum trece-ncet prin zi, cu aripile
încă-ntunecate, aprinde pomul din singurătate,
întâiul care-n flori va izbucni.

M-apucă dor de proaspătă pădure,
pereţii nu mai vor să mă îndure, stau
între nori şi râuri mari ce fug.

Purifică de inerţii obscure lumina
reflectată de-o secure, de-oglinzile
cuţitelor de plug.

sonet de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În gol de curţi

În gol de curţi imaginare, cu înghesuite, reci schelete
pe care iau o notă mare examinaţi, băieţi şi fete.
Cu dorul de-a pleca în ţară şi de-a mă-napoia mai nou, cu rime-n par întîia oară
peştii să-i prind dintr-un ecou,
de nu m-ar izbucni tristeţea şi vidul de-a avea un nume,
pe care numai tinereţea pietrelor vechi îl poate spune,
aici, pe-o treaptă tropăind, eu piele-aş fi peste o carne de taur junghiat,
mugind, răpus de foarte stranii arme
pe care cerul blond le are cînd deodată s-a trezit victorios
şi oarecare legînd nadirul de zenit,
lăsîndu-mă să fiu doar numai semn pentru el de steag abstract
-lăsîndu-mă să fiu doar numai semn pentru el
de steag abstract.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

- Nu, nu e migrenă, - dar dă un creion mentolat şi tu, -
Nici duh languros de pseudoartă, nici de vopsele în vesel spaţiu-atu!

Viaţa în troacă începu cu o graseiată umedă şoaptă,
Continuând cu molateca fumegare a lampii cu petrol, mioapă.

Undeva la vilă, apoi în hăţiş silvan orecum întristat,
Dintr-o dată nu se ştie de ce ea izbucni în pojar liliachiu-fluturat...

- Nu, nu e migrenă, - dar dă un creion mentolat şi tu, -
Nici duh languros de artă, nici de vopsele în vesel spaţiu-atu!

De aici încolo, prin sticle colorate, mijindu-mă, văd destul de ciudat:
Cerul, ca buzduganul, ameninţător, pământul, ca un pleş, roşcat...

Mai încolo - încă nu-mi amintesc - mai departe-i ca un film, la ruptură:
Miroase puţin a smoală şi, se pare, a putredă, poate că de peşte, untură...

Nu, nu e migrenă, ci frigul de spaţiu, de infinit asexuat simbolic,
Şuierat de tifon sfâşiat, plus de chitară bubuit carbolic.

poezie clasică de Osip Mandelştam din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantonament

noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim dimineţile
ca şi cum...

vulnerabili/ hipnotici... hipnotizaţi
ne apropiem: nicio graniţă!

visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidităţii

suntem marionete
în primă instanţă niciun mecanism suspect:
noi înşine – specii cu neputinţă de clasat

ştergem pe jos
cu genunchii noştri de sânge
pălmaşi adunându-şi măruntaiele
din colţii Sentimentului

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi scriu poeme din eternitate

Cu sufletul amorf îţi scriu poeme
şi cu cerneala cerului căzută în orbite,
miraculos, un înger de lumină
îşi lasă aripa peste cuvinte.

Îţi scriu poeme ca şi cum aş ninge
din tablouri scumpe ale vieţii mele,
îţi scriu poeme ca şi cum de sânge
mi-ar izbucni din carne nişte stele.

Îţi scriu poeme ca dintr-o genune,
fluidizată în trupul meu febril,
în care ard serafic nişte semne
din era unui cântec de copil.

În chip de plante, păsări, maluri, fluturi
mi-am modelat iubirea-n testamente,
ce m-a reinventat, din schitul minim,
într-un mausoleu de sentimente.

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Dandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pune-o vorbă bună spre Anul ce vine!

Anule trecut, m-ai dus spre lumină,
Aripii topindu-i lacătul de nor,
Ochiul mi-ai hrănit cu zarea senină,
Colorându-mi clipa cu zbucium de dor.

Mi-ai furat răgazul, ce-l visam de-o viaţă,
Să colind pustiul fără-a-i da de hat,
Să mă bată vântul ca pe-un fir de aţă,
Pân-mă voi opri din acest păcat.

Şi mi-ai pus în palme, fraged, aluatul,
Însetat de gânduri, creier de nepot,
Mi-ai croit cărare largă spre înaltul
De la începuturi, cu "nu vreau, nu pot!"

Nu încape-n ochiu-mi încântarea,
Ce-o răsfiră-un zâmbet-diamant
Sau înţelepciunea guriţei ca floarea,
Când porneşte-n sâmbur parfumat.

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!