intelectual

Calamburul

Spun, ca intelectual:
Calamburu-i apanajul
Omului spiritual
Şi e vechi ca şi limbajul.

poezie de George Budoi din Cartea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balanţă

Facem bilanţul intelectual,
Atârnă o sută de grame la cântar,

Nu suntem ostili ideii de a învinge,
Campioni supli ai moralei care ne atinge,

Plini de morgă, astăzi ne îndreptăm,
Spre marea pe care cu degetul o încercăm!

Slobozi la limbă cu obraji cărnoşi,
Ne aventurăm spre hăuri năzuroşi,

Vrem ca abisul să caşte cu greaţă,
Mâine să se deschidă ca o nouă viaţă!...

poezie de Ana-Maria Cristofir din Obiectiv turistic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De plăcere

şi-a tăiat clanţa uşii
de lângă cotul donului
unde stătea sprijinit
fumând mahoarcă în timpul
sarcinii primite de la superiorul său
inferior intelectual care scrijelea
litere pe uşa de unde şi-a tăiat
clanţa cu bomfaierul dosit
strategic în spatele unei femei
viguroase până la lacrimi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erau secvenţe

cu fuga de puterea urmăritoarei ei
ca o reflexie a emoţiei pe care am simţit-o
când am întâlnit-o prima oară
părea decupată dintr-un tablou de watteau

scrisul m-a făcut să părăsesc naivitatea
de intelectual care consideră că imaginarul
este suficient pentru a crea mitul

vrând să zugrăvesc deziluzia am căzut
în propria capcană a fanteziilor
găsind fără să caut prea mult
atmosfera scânteietoare a mitului

mă consideram eliberat de orice slăbiciune
de real şi asta era recompensa mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, fă-mă şi pe mine prost

Adesea uitându-mă oglindă
Vreau să cred că sunt un prost
Cu o privire atât de blândă
De ce îmi caut în viată un rost?
De ce am tras atâta la galeră
Doar ca să învăţ ce-i aia un periost.
Ca să faci acum carieră,
Este suficient ca să fi... prost.
La naştere vegheat de ursitoare
Am tras un destin de intelectual anost
Dar acum mă rog în gura mare
- "Te rog Doamne.... fă-mă prost"
În această mare absurditate
Când lumea învaţă contra-cost
De ce nu există o facultate
În care să înveţi cum să fi prost.
Probabil... e o calitate înăscută
Şi un binecuvântat privilegiu
De aceea nici nu se discută
Iar să gândeşti, e un sacrilegiu.

poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrabia

Nu este artistă,
hainele pe care le poartă
par terne şi uzate.
Iar cuibul ei – ar fi numit magherniţă murdară
de mierla care desenează
cu plicul ei auriu spirale elegante în aer.
Plimbarea solitară pe păşuni,
cântatul solitar în arbori la miezul nopţii,
planarea solitară peste Atlanticul gri fier –
nu sunt pentru ea: ea mai degrabă
ciuguleşte în gura unui canal de scurgere.
Trăieşte cu inima uşoară din ceea ce a învăţat
temeinic – de fapt, se bazează numai
pe ceea ce este folositor, având ca rezultat exclusiv
supravieţuirea. O pasăre proletară.
Nu un intelectual.
Dar când iarna se zbuciumă-n copaci
şi celelalte păsări –
balerini, muzicieni, arhitecţi –
mor în zăpadă

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tupeu intelectual

Un imbecil încurajat să scrie
De nu ştiu care învăţat senil,
Ajunse mare as în poezie
Şi cel mai snob infatuat umil.

În spiritul păunului gonflabil
Îşi proferează versul chinuit,
Ca un balaur furios amabil,
Cu creier de bolnav închipuit.

Şi datorită faimei editurii
Aplaudaci cu ochelari de cal,
Recuperaţi din negura culturii,
Transformă bâlciul într-un festival.

Alţi imbecili se întrec în reverenţe,
Sofisticaţi la vorbă şi la port,
Răsar şi se declină competenţe
Girate de ministrul de resort.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om ... cu carte ...

Am strâns în viaţă tot ce-am vrut,
Din banii daţi cu împrumut,
Cu dobândă, garanţie,-
Am bancnote în prostie.
Vilă am, am limuzină,
Chioşc în curte şi grădină.
Am bideu şi o piscină...
Dar văd că în alte case,
Simple, mai puţin luxoase,
O bibliotecă mare,
Plină ochi cu cărţi, sertare,
Birou de mahon, cu mape,
Parcă pielea nu te-ncape.
Amândouă îţi confirmă,
Că eşti şi tu om cu firmă...
Chiar şi-un titlu îţi conferă:
De boier, nu hahaleră...
Ca să par şi eu cu carte,
Aş merge şi mai departe,
Că îmi merge mie gura,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergie la concesii

Ca să obţin paşaport
pentru dialogul cu lumea,
mă îmbulzesc pe banda rulantă a prezentului,
cu irezistibila spontaneitate a vieţii însăşi:
îmi învestesc speranţele de autofinanţare.
Ponderea visului meu întru aspiraţie
stă între reuşite şi eşecuri.
Mă exilasem imaginar în trecut,
să apăr noul cu premisele vechiului,
dar aveam preţ de târg şi nu de demnitate.
Am descoperit că adevărul
e calea de a învinge agreabila şi inutila ceremonie,
când, în faţa valorii, te afli cu mâinile goale.
Să optezi prin eliminare,
adică prin selecţie,
pentru un elan intelectual de calitate,
condimentat cu entuziasm!
O realitate prefabricată
certifică prin transfigurare contrariul ei.
Nu din ipocrizie faţă de alţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o beţie

Trăiesc între aplauze şi fluierături,
Muzică, spital, Internet, tăceri asurzitoare,
O adevărată beţie care se va încheia dincolo.
Sfâşiat pe dinăuntru, eram lipsit de orice perspectivă
De orice fericire, precum Soren K., un fel de K. al lui Kafka,
Ce ştiu falsul graur, falsa dominicană, cuiva îi creşte chelia,
Îi moare sufletul într-un trup încă sănătos.
Banale fete dominicane ce fac zurba ştiu ele ceva?
Beţie a puterii de furnică.
Ideile – singura bucurie. Să trăieşti vieţile
Câtor mai mulţi contemporani.
Şi totuşi – dement. Parcă vagoanele au luat-o razna.
Soartya mea este doar de a spune adevărul.
Cui prodest, cui bono?
Să pierd încrederea în voi?
Treptat meseria de scriitor devine submediocră.
Normalitate, numele tău este nebunie.
Câtă putere zace într-un om?
Poate că Duhul s-a instalat în tine?
Va mai veni o zi, dar înaintea ei va fi o noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!