intarziat

Rondelul poetului întârziat

E poet întârziat
Nepriceput la modernism,
De cititori adesea criticat
Pentru exces de pesimism.

Poezia lui în vers rimat
Abundă de automatism,
E poet întârziat
Nepriceput la modernism.

Este totuşi acceptat,
Dac-a scris vreun aforism
Făr-abuz d-eufemism,
În realitate ancorat.

E poet întârziat.

rondel de Ioan Friciu (26 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp întârziat

timp întârziat strivit în albastru
minute triste împodobite-n culori
care aleargă prin ochi
târâind gândul într-o frumuseţe ideatică
plutind într-un abis spiralat

un gol sclipeşte la suprafaţă
marcat de fuga luminii
căutarea suspină în alb
sub cerul rezemat de copaci

în tăcerea vidului nescrisul vieţii
topeşte cuvintele despletind literele
şi-n palme strâng doar o lumină goală

o mişcare ondulatorie a cuvintelor
îndreaptă pereţii porniţi spre visare
nelăsându-i să plece

pe marginea ochiului

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem întârziat

Oare
voi reuşi vreodată
să te fac
atât de fericită
cât mă faci tu
singurătate

Sufletul meu
se roagă
să-ţi fie umbră

Stinge-mi cuvintele
iartă-mi sărutul

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect Bacovia

Au căzut aseară peste sat
stele cu efect întârziat

Şi toţi pomii brusc au desfrunzit
de la plus la minus infinit

Doamne ce risipă de eternitate
vântul spulberă nu frunze nestemate

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întârziat

Toamnă târzie,
Rai părăsit,
Spune-mi şi mie
Dacă-s iubit.

Toamnă târzie,
Rai desfrunzit,
Spune-mi şi mie
Unde-am greşit,

Cum pot să pic,
Să nu-mi mai fie
Dor de nimic,
Toamnă târzie?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (4 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru cântecul întârziat

În nopţile cereşte înfrunzite,
În toamna-acestor întristate ore,
Albastrul, printre stelele coclite,
Întinde pretutindeni crengi sonore.

Cu-a ta prezenţă-n gând, oricine-ai fi,
Mi-mpodobesc singurătăţile-aurii
Sub luna care-şi cântă neatins,
Pe ram albastru, cântecul aprins.

Nu am prieten nici un om.
S-o cânt, prietenia ta o caut.
Înclină crengile albastrului tău pom...
Ajută-mă să tai un flaut.

poezie de Cicerone Theodorescu din Cleştar (1936)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limite

Am reuşit să strivesc ochii lui Dumnezeu
Cu toate fântânile coborâte în ei,
Nu mai am limite, nici absolut
Pot să mă vând
Descreierat şi absurd
Primului venit, celui întârziat
Fără ripostă, fără păcat,
Nu mai există pedeapsă,
Cuvânt să mângâie...

De sub talpă,
Dinţii lui Dumnezeu
Mă sfâşie!

poezie de Virginia Radu Gavrilă (1984)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ore încătuşate

De ce azi-mi pare ieri
azi un mâine întârziat
mâine un ieri anunţat..

În ceasul soartei-nsingurat
sunt un ac cu aceleaşi puncte
prebizibile şi defuncte
mereu in vorbe de puncte, puncte
întâlnite la nesfârşit
în acest spaţiu spăşit
timpului cu repetate
ore de ieri încătuşate
de societate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se deschide

ca să se închidă
din nou fără baghetă
stăpâna fluviilor fosforescente
dă munţilor râpe în poziţii indecente
e vagaboanda apusului meu
de soare întârziat în taverne negre
mizere cum sunt sufletele noastre
adorm fredonând în calda-nfiorare
mă face să mă simt un smochin uscat
m-aş urca pe un soclu
de bazalt azvârlit în mare
se deschide în gesturi autoritare
şi-mi porunceşte să mă ascund
în braţele cu lună plină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O contopire

o contopire a zâmbetului roz cu albastru
a inventat o imagine fără capăt
rostogolindu-se fără oprire
într-o chemare fără glas, niciodată cuminte.

o nebunie perpetuă, într-o jumătate de vis treaz
fără întrebări şi reguli
dezbrăcând pustiul destrămat
până la îngustare în unghiul acela necălătorit vreodată.

privirea rămâne întinsă pe arşiţa verii
în tăcerea prăbuşită a unui fluture întârziat.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!