insuficienta

Finalmente, medicul de familie l-a diagnosticat corect: suferă de insuficienţă renală şi... financiară.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare opinie, fiecare părere e în mod necesar parţială, trunchiată, insuficientă. În filozofie şi în orice, originalitatea se rezumă la nişte definiţii incomplete.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu există un alt Dumnezeu în afară de iubire, atunci vrei, nu vrei, slujeşti iubrii, dacă ai simţit insuficienţa vieţii pentru sine şi nevoia de a comunica cu ce e superior, cu întreaga lume.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti prost dispus devii, brusc, "obiectiv". Vezi lucrurile şi oamenii în lumina lor "adevărată", adică insuficientă: vezi penumbrele lumii, stârnit de propria ta penumbră.

Andrei Pleşu în Jurnalul de la Tescani
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea aleargă spre idealuri false pentru a deveni strălucitoare mai mult decât îi este dat să fie. Trăieşte într-o permanentă tensiune remarcând insuficienţa ca pe un sentiment al sfârşirii, o agonie ultradimensională şi epuizantă care nu aduce nimic bun...

Camelia Opriţa în Cerşetori de existenţă
Adăugat de Liviu Filip Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul dobândeşte astfel un gen de faţadă, ce-i drept insuficientă, care nu maschează în mod egal toate părţile. Dar, cu ajutorul câtorva legături, câtorva modificări uşoare, el primeşte o interpretare provizorie şi cu totul aproximativă. În fond, nu găsim aici decât o strălucită deghizare a ideilor latente. Când întreprindem o analiză, prima noastră grijă trebuie să fie aceea de a reacţiona împotriva acestei interpretări prea spirituale.

Sigmund Freud în Interpretarea viselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este obositor să ai permanent grijă să pari mai inteligent şi mai cult decât eşti în realitate, deşi tot este bine că-ţi dai seama de insuficienţa inteligenţei şi culturii tale. Este obositor, de asemenea să pari prost, nefiind astfel, dar în acest caz nu simţi oboseala. În plus, când vrei să pari prost, contează şi scopul pentru care o faci.

Marian Pătraşcu (4 septembrie 2015)
Adăugat de Marian Pătraşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişcarea altei persoane era comică dacă aceasta făcea un efort mai mare decât cel pe care-l consideram necesar. Dimpotrivă, o performanţă psihică este comică numai dacă un altul nu a depus efortul considerat indispensabil, căci nonsensul şi prostia vădesc o funcţionare insuficienta a psihicului. În primul caz, râdem pentru că altcineva a depus un efort prea mare, în al doilea, pentru că efortul este prea mic.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ţi-a fost niciodată silă de inteligenţa dumitale? Nu ţi s-a părut niciodată că e obositoare, prezumţioasă, insuficientă? Că, după ce ai discutat tot, ai limpezit tot şi ai înţeles tot, a rămas dincolo de lucruri o umbră sau o lumină până la care n-ai ajuns? Ce îţi reproşez dumitale şi spiritului francez este excesul de memorie. Prea le ţineţi pe toate bine minte, prea le aveţi pe toate sub control, ca într-un laborator, în care fiecare eprubetă închide o formulă, o serie de reacţii cunoscute, o serie de certitudini limitate. Orizontul acesta e sterp. Sigur, dar sterp.
Viaţa dumitale este fără mister şi eu mă întreb cum nu te plictiseşti trăind-o. Ea în orice caz trebuie să se plictisească groaznic în tovărăşia dumitale. Eşti un om fără surprize.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţiunea îşi extrage întregul conţinut din intuiţie, iar activitatea sa se limitează la aceea că ea, din materialul furnizat de cunoaşterea intuitivă, dă o altă formă, mai uşor de cuprins cu privirea şi de aceea mai comod de întrebuinţat; iată de ce, ea nu ne face cunoştinţă propriu-zis cu nimic nou, iar orice progres efectiv în fizică şi în metafizică este condiţionat de faptul că, înainte de orice, ne întoarcem de la reprezentările abstracte la lumea intuitivă ce le stă la bază. Prin urmare, metafizica ar putea lăsa considerarea raţiunii şi a conţinutului său abstract în seama logicii şi să se dispenseze de toate cercetările din acest domeniu, dacă insuficienta cunoaştere tocmai a acestei facultăţi şi a importanţei sale n-ar fi devenit în timpurile mai vechi şi mai noi o sursă a celor mai grave rătăciri în domeniul metafizicii.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!