ingamfarea

Cocoşul "trufaş"

Doi cocoşi peste coteţ şefia-şi disputau,
Pentru-ntâietate-n curte s-au luat la luptă,
După-nverşunata competiţie, ei calmi se-aflau:
Regele trufaş pe gard, iar învinsul din coteţ salută.

Vulturul văzându-l pe cocoş pe gard,
Îl înhaţă ca o mult uşoară pradă,
Din învins, umilul ajunge să se vadă
"Şeful" găinilor şi "deşteptătorul" de pe gard.

Morala: Îngâmfarea este dăunătoare caracterului, ducând la pierzanie.

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mereu mai bun

Şi păsările îi mâncau din palmă,
Iar el era nefericit,
Din slăvi se auzi o salvă,
Iubita lui l-apărăsit.
Ce ştiu despre iubiri colunii?
Nevinovaţi, tăcuţi, firavi,
Ei sunt exemplu pentru unii,
Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi.
Firească-i şi nefericirea,
Firesc e şi poemul meu,
Trăieşti o clipă nemurirea,
ţi-o dăruieşte Dumnezeu.

PS. Moartea e singurul subiect de care se râde mai puţin.
Îngâmfarea nu aparţine numai autorului, uneori cititorul îl întrece.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine beat

Omul care-i supărat
Umblă întruna numai beat
Băutura-i alinare
Că-l scufundă în uitare.
Unii poate îl condamnă,
Alţii nu îl bagă-n seamă,
Dar lumea habar nu are
Ce îl roade, ce îl doare,
Ce în suflet îl apăsă,
Ce în pace nu îl lasă...
Dar mai bine-i să fii beat
Decât prost sau îngâmfat,
Că aşa cum ştim din veac
Îngâmfarea n-are leac,
Iar din cea mai grea beţie
Te trezeşti; dar din prostie?

poezie de Octavian Cocoş (15 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate îmi par minunate

Toate îmi par minunate
Şi cu Domnu-s împăcat,
Simt un iz de libertate
Şi simt că sunt mai curat

Totul I-am mărturisit
Domnului, mă simt mai bine,
Despre toate I-am vorbit
Chiar, dacă mi-a fost ruşine

Minciuna şi lăcomia
În care eu am trăit,
Îngâmfarea şi mândria
Ce odată m-au robit,

Răutatea, răzbunarea,
Patimi, ce m-au măcinat,
Intriga şi desfrânarea
Eu cu totul le-am lăsat.

[...] Citeşte tot

poezie de Florenţa Sărmăşan (23 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu iarăşi mă ridic

De mine poţi să scrii-n cronologii
Minciuni ce dor; nu zic nimic,
Şi-n tină poţi să calci pe trupul meu,
Dar eu ca praful mă ridic.

Te deranjează îndrăzneala mea?
De ce îţi simţi sufletul gol?
Eu, iată, merg de parcă-n casă am
Sonde şi pompe de petrol.

Ca soarele şi luna de pe cer,
Cum fluxul creşte câte-un pic,
Ca o speranţă care pleacă-n zbor,
Eu iarăşi mă ridic.

Ai vrut să vezi c-am sufletul zdrobit?
Capul plecat şi ochiul plâns?
Că umerii mi s-au lăsat în jos
Şi că tristeţea m-a ajuns?

[...] Citeşte tot

poezie de Maya Angelou, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!