infinit

Infinit

În infinit
nu există ecou.
Nu există
răspuns.
Noi,
tocmai acest
lucru
îl uităm
rătăcind
mereu
prin infinit.

poezie de Vintilă Nicu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

,, A fost odată ca niciodată...,,
aşa începe orice basm
cu feţi-frumoşi şi fete de-mpărat.
A fost odată ca niciodată
la un capăt de anotimp fermecat,
pe când nu se despărţeau încă apele de uscat,
au fost doar ei doi:
fiul si fata de împărat.
Şi se iubeau,
se iubeau infinit neapărat.
Cât se iubeau?
Un infinit, doi infiniţi, trei....
Opriţi! Ce faceţi? Socotiţi?
Aţi apucat iubirea lor de un capăt
şi-o faceţi ghem fără să ştiţi?
Am oprit numărătoarea la doi,
doi infiniţi amândoi.
Ea +(plus) infinit la un capăt de lume,
el -(minus) infinit la celălalt.
Pentru ei doi un anotimp se naşte rar

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matrice de fluturi

o spira cu onduleu de infinit
ce ocoleşte abisurile de amăgiri
e matricea infinitei iubiri
ca o coloană de infinit
cu zboruri in fuior de fluturi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul pârjolit

sunt un poet pârjolit pârjolit
pârjolit
deşi mă dau pe faţă pe corp pe cuvânt
cu factor
de protecţie infinit infinit infinit
soarele
e şi el ca un fier de călcat în picioare usturătoare
mare
e marea ta, doamne
mare
e marea durere
ce vine
în valuri în valuri
în valuri
se aruncă poetul se răcoreşte
eu nu
sunt un poet pârjolit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea vine din infinit...

Dragostea vine din infinit, şi va dăinui în eternitate.
Căutătorul dragostei se eliberează de lanţurile naşterii şi morţii.
Mâine, când învierea va sosi,
Inima goală de dragoste nu va trece de această încercare.

poezie clasică de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centenar de Infinit

Să ţineţi minte onorând-o
Cu patriotism si cinste
Pe tine România Sfânto
Ce ne-ai primit in braţe...
Că pe acest pământ
Tării ca tine nu vor mai fi sau sunt
Si onoarea de ne naşte aici
E una la un infinit Române

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Materia trează

Materia trează sufletul ne veghează
şi pomii ostenesc să dea-n floare
planeta albastră sub unicul soare –
iubirea măiastră din genunea albastră.

Cum un cuvânt
cândva nerostit,
prin noi răsărit
şi unicul soare ne va fi asfinţit,
ca pomii daţi în floare –
albastră ninsoare
de la infinit la infinit.

Materia trează
sufletul viu ne veghează
cu genunea albastră,
iubirea măiastră – unicul soare
adâncului omului fără sfârşit,
cel carele încă deodat´ răsărit,
ca un cuvânt dintr-un timp nerostit,

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Pe corzile luminii (octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Galesanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul la puterea infinit

Mă acoperă
cerul
uneori
ca o aripă
pliată pe inimă
când răspândesc
tăcerea magică
peste plante

adorm în fiecare
spaţiu gol de cuvinte
şi mă las alungat
în ploile revărsate
cu lumina
poemului

ridicând timpul
la puterea infinit.

poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut mâna România

Sunt o verigă tricoloră

din lanţul lumii infinit

şi doar o mână mă adoră

de care sunt înlănţuit

În lanţul lumii infinit

se zbate libertatea mea

şi-n inima ca de granit

luminează doar o stea

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopie sau poem?

Să muşti din acelaşi
măr cu aromă de tu
e o utopie?
Sau e poemul unui infinit
ce poate fi răsărit
căci nimeni
nu ne-a povestit
intorcându-se din infinit
aici unde mărul de viermi
incet e măcinat în vid

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!