infatuat

Predilecţie

Veneau atâtea presupuneri
Cât să accelereze consecvent
Iniţiativele de emancipare
Veneau atâtea tentaţii
Cât infinitul infatuat în sine
Din eter de pretutindeni
În situaţii defavorabile ele
Ar putea să divulge concepte
În stări de inadvertenţă
Emisiuni de orice specie
Invadând orizontul oriunde
Pot seduce imaginea gândului
Nu lăsaţi nicicând închipuiri
Să dea iama în conştiinţă
Luaţi doar învăţăminte sacre
În forme demne de încredere.

poezie de David Boia (6 mai 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem alambicat

Poemul se născuse gradual
Din perspectiva unui ţel emotiv
Ca o incantaţie memorabilă
Infatuat cu subiect eterogen
Poemul nu era doar imaginar
Avea o rezoluţie de anvergură
Şi prindea forme idilice
Cu tentacule ingenioase
La fiecare escapadă
El creştea ca un balon multiplu
Încărcat cu oxigen
Capabil să menţină viaţa
Pe o întreagă planetă
Partea bună ieşea în evidenţă
Ca un lob excesiv
De fapt nu avea părţi rele
Aşa că toţi lobi erau buni
Acum ei fac lobby deliberat.

poezie de David Boia (29 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dramaturgul şi poeta

Un dramaturg cu pasul rar
Se-ntreabă: Câte piese am?
Din ele câte au succes
Şi câte fără înţeles...?

Oricum, rămân apreciat
Şi deseori aplaudat,
Infatuat nu pot a spune
Faţă de cei fără de nume

Privi spre mine la un vers
- Tu te cam plimbi prin univers.
- Adevărat, şi Terra-i stea
În univers pe undeva.

- Tu nu ai înţeles deloc...
Vrei să te laud chiar pe loc?
- Nu... nici gând, maestre,
Eu iau viaţa aşa cum este.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De n-ar fi gândul

Gândul improvizează astăzi... ieri,
teleportând o adiere de trecut
c-o aromă de melancolie
ce-o atingi cum pe un nor de puf
înmiresmat în iasomie,
cu îngeri,
ce nu-i ştii de-au dispărut
şi-ţi verşi un inutil năduf
pe timp, extremul inamic
ce nu se adaptează-n niciun fel;
este-un impudic gol de caracter,
infatuat, doar dând sentinţe
cu fiecare pas, tac-tic
şi n-are gust, nici preferinţe...
E singurul model
ce nu acceptă niciun... "cer"
chiar de-ar fi rugă
veşnică, ce fiecare-ndrugă,
sperând că-ţi va răspunde "fair"...
Te scalzi de-un aer de-altădat',

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucuria de acasă

Mergând pe stradă, prin cartierul meu,
Mi se părea că oamenii pe care i-am ştiut mereu,
Mă priveau altfel.
Si-ntrun târziu nu am mai suportat
Şi, chiar riscând, am întrebat
Dacă, în ziua-aceea, cu ceva-m greşit.

- Nu. Cu nimic. - a spus o doamnă
Care păruse, mă condamnă
Şi mă făcuse să mă-ntreb
Dacă ceva-i părea, se-mpotrivea
La vesela înfăţişare-a mea,
Deşi simţeam că nu era aşa.

- Şi, totuşi, ce-i cu modul ăsta infatuat
În care mă priviţi? – am continuat.
- Aaa... Nu... Se-observă că acum
Sunteţi mai mult decât eraţi vreodat
Chiar luminat,

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Moroşan din Doar trăiri. Versuri (2019)
Adăugat de Adrian Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tupeu intelectual

Un imbecil încurajat să scrie
De nu ştiu care învăţat senil,
Ajunse mare as în poezie
Şi cel mai snob infatuat umil.

În spiritul păunului gonflabil
Îşi proferează versul chinuit,
Ca un balaur furios amabil,
Cu creier de bolnav închipuit.

Şi datorită faimei editurii
Aplaudaci cu ochelari de cal,
Recuperaţi din negura culturii,
Transformă bâlciul într-un festival.

Alţi imbecili se întrec în reverenţe,
Sofisticaţi la vorbă şi la port,
Răsar şi se declină competenţe
Girate de ministrul de resort.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbat

Te cauţi pe tine însuţi
Peste tot, acum ca şi-n alte dăţi,
Scrutând întunericul şi lumina,
Prin pânze de-oglinzi şi pagini de cărţi,

Unde-ar trebui să se reflecte
Acei ochi ai tăi şi-acel păr,
Acea privire pasionată,-acel râs.

Acesta-i purul adevăr:
Vrei să te vezi, pe tine sau dublura ta,
Slobod, în pahare de argint, limpezi şi reci,
În toate trupurile prin care-ai trecut
Şi trupurile prin care o să treci.

Sticla-i indiferentă, ea nu se dizolvă;
Oglinzile-s sunt nişte pereţi la-îndemână;
Paginile tipărite oferă doar
Cuvinte scrise de o altă mână.

[...] Citeşte tot

poezie de Louise Bogan,1897 – 1970, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxală inerţie

Ades trăiesc
senzaţia stupidă
că mă irosesc;
tot trece timp pe lângă mine,
neprogramat,
nici cel puţin cât o omidă
să devin cocon, un fluture, albine...
Un handicapat!

Sunt ca un tâmp
infatuat,
pretins abilitat
să schimb ce-am adunat;
talent cu ştiinţă...
şi mă complac
într-o ineptă neputinţă,
stând...

... pe banii mei,
căci "time is money",

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul "Altă-ntrebare"

Te-am întrebat de ordonanţă,
Cum ţi-ai permis să o adopţi,
Nu-n plină zi, cu eleganţă,
Hoţeşte-n noapte, cum socoţi...
Tu mi-ai răspuns, privind spre zare
Infatuat: "Altă-ntrebare"!

Voiam a şti ce e cu pragul
Până la care poţi fura
Fără de a te-ncrimina
De un abuz, iar tu de dragul
De-a risipi orice rumoare,
Mi te-ai răstit: "Altă-ntrebare"!

Nu pricepeam pentru nimic
Cum publicii funcţionari
Nu vor răspunde peste ani
Şi nici acum, sub niciun chip:
Au drepturi de reglementare?
Rânjeşti perfid: "Altă-ntrebare"!

[...] Citeşte tot

pamflet de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă pentru arivişti

Infatuat, atâta strălucire
Şi fast a stat întru a ta mărire.
Cioclii-au îngenuncheat spre închinare
Sub masca falsă a iubirii tale.
Ţi-au smuls promisiuni... Şi sângerânde
Sunt rănile din gândul tău. Sunt multe!
Dureri şi temeri, semne de-ntrebare,
Biet arivist visând averi, parale...

Infatuat, atâta strălucire
Doreşti să ai... Tu vrei înavuţire.
Prin insipida-ţi viaţă, ca o pită
Neagră, cu pleavă, adesea nedospită,
Tu cauţi ochiul tainic de lumină,
Dar pălămidă prinsă-n rădăcină,
Braţe de grea şi nerostită ură,
În juru-ţi, zi de zi, mereu se-adună.

Şi fast a stat întru a ta mărire...
Voiai chiar şi a omului iubire,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!