individ

Gogyohka

totul se desfăşura în laboratorul experimental
acolo aduna mii de cranii umane
reuşea să smulgă amintirile din fiecare os
apoi scria poveştile fiecărui individ
într-o carte imensă la care adaugă mereu foi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peşti

Peştii mici mănâncă peşti foarte mici,
Peştii mari mănâncă peşti mici –
Aşa că numai peştele mare creşte gras.
Cunoşti un asemenea individ în oraş?

poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul se manifestă separat
La fiecare individ.
Este o felie de univers
Pe care ne cocoţăm sufletul
Ca pe un zid ce se înalţă spre plus infinit
Şi pe care inteligenţa umană
L-a creat pentru a avea un sprijin
Al propriilor concepţii.
Iluzia vieţii este doar o rătăcire
Prin labirintul eternităţii.
Suntem săgeata ce se înfige
În miezul de tăcere al universului...
Dar şi el cântă, vibrează...
Şi acesta este cântecul lumii, cântecul timpului...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterele genezei

Da, Domnul ne-a făcut din lut,
Dar ştim că într-un mod stupid
Venim din spermatozoid
Prin procedeul cunoscut
Carismă fătul de-a avut
A moştenit vreun individ,
Sau, de cunoaştere avid,
În mă-sa şcoală a făcut?
Ciudat mai e aportul mumii,
La oamenii cei mari ai lumii...
Iar mulţi se vor fi întrebat,
Demult, dar şi-n acest mileniu:
În mamă ce o fi intrat,
De s-a născut copilul geniu?

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoare

Ne înghesuim în cutii de carton
Dimineţile, cafelele, braţele.
Le pitim pe toate acolo gândindu-ne
Că la următoarea lună plină ne vor şterge ochelarii aburiţi de tutun.
"We listen only to reply" a zis un individ.
Comunicăm mai bine pe întuneric în carne.
Atunci ne acoperim ieşirile şi intrările spre noi într-un sincron aproape perfect.
Ne tăiem brusc limbile şi nu ma ies sunete.
Se cască încă o "şansă" curând de a ne alinia degetele în cutii de carton, pe numele lor,
Oameni.

poezie de Raluca-Ştefania Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chestiuni neexplicate (celor interesaţi)

E-o chestie ce nu s-a explicat
Şi chiar de-a fost, nicicum clar şi concis:
De ce un individ ce-a divorţat
Ajunge în infern, nu-n paradis?!

Pentru că cei ce s-au căsătorit
Şi-au divorţat de două ori, sau trei,
În paradis e-un loc nepotrivit,
Venind cu-aşa nărav şi obicei;

Ca să te-nsori în rai, o dat' măcar,
Sau chiar să divorţezi, n-ar fi păcat...
Problema-i că, în raiul legendar,
Un popă nu găseşti sau avocat!

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus

poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific
un individ care-a încercat să mă violeze.
iar mi-am pierdut cheia de la maşină.
am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o
porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las.
Rochelle aproape-a căzut în supradoză
şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o.
are coastele fisurate şi una dintre ele
i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie.

unde-i pieptenele meu?
al tău e plin de mizerii.

nu ţi-am văzut pieptnele,
i-am spus.

poezie clasică de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul meu arată

ce vrea el şi dacă doreşte
nu-l pot obliga
l-am reparat de mai multe ori
are o inimă nouă recuperată
de la un individ care nu a reuşit
să plătească ratele pentru inima
transplantată pe o uşă de spital
metalică şi ruginită parţial

ceasul arată că timpul meu
a trecut din păcate
inutil a fost totul
îl ademenesc cu o minte sclipitoare
ceva pueril pentru bătrânul orologiu

ceasul merge alandala
nu se orientează după ceva
funcţionează un timp
stă puţin şi se odihneşte
pare că se gândeşte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis periculos

Am visat aseară-un vis stupid
Pot sa jur şi-acuma că-i coşmar
Se făcea că-s membru (de partid)
Promiteam că sa vă scap de-amar...

Dimineaţa judec, sunt lucid
Cât de greu mi-a fost... nu aveţi habar
Visul de aseară-a fost stupid
Pot sa jur şi-acuma că a fost coşmar...

Mult lume crede că-s perfid
Nu mă supăr eu de asta, dar
Ştiind că-s un simplu individ
Mă consider vinovat, hilar...

C-am promis ca să vă scap de-amar!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul neîntors

Toate săruturile mării
Peste creştetul meu
Sunt de moarte -
Nu de viaţă, nu de-amor:
Sunt meschine şi cumplite
Căci nu mă poartă nicăieri
Cînd cad – nici măcar în deşertăciuni.
Dacă o chem, îşi îndreaptă trupul
Înspre-al meu, dar nu şi capul
Şi-l păstrează pentru sine,
Să nu-i văd chipul preţios
Care nu se poate-abţine
Să-mi sufoce buzele, plămînii
În clandestin
Cu mîngîierea unei zeiţe sublime de apă,
Din care pe veci voi recita
Singur, agonic în gînd
Oarecare origini fataliste
De individ tribal.

poezie de Ariana Zburlea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!