imposibil

Imposibil într-o lume posibilă

Un triunghi în cerc sau o piramidă în sferă
sau om în trup?
Niciuna nici alta... ziceam!
Niciuna nici alta nici cealaltă... ziceam!
Dar trebuie... zicea născătorul
Trebuie! Eşti obligat de Punct!
Nu! Eu nu vreau niciuna nici alta nici cealaltă!
Eu nu vreau nimic!
Nimic!
Eşti imposibil! Îmi rânjea născătorul
din vulvele buzelor. Eşti imposibil!
Eu asta vreau! Asta! Să fiu imposibil!
Dacă se poate într-o lume posibilă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe dos

Promisiunile urcau cu liftul
până la capătul răbdărilor
profitând de incompetenţa celor seduşi
nici acolo nu era destinaţia finală
pentru că de acolo se aruncau
pliante cu angajamente
şi slogane imposibil de atins
aşa se amplificau cu fiecare campanie
încât tot mai mulţi credeau
în imposibil în himere
şi angajamente neadmise
ceea ce rezulta pe parcurs
era întoarcerea electoratului pe dos
în stare de surexcitare.

poezie de David Boia (6 iulie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i

Nu mă lăsa pe mâna mea, iubito!
Nu ştiu decât să scriu cântând la tine,
Sunt mult prea limitat, nemărginito:
Un înger ce nu ştie să se-nchine.

Să nu ne supărăm pe imposibil,
E mediul cel mai bun în care creşte
Un vis din ce în ce mai plauzibil,
Pe cât din imposibil se hrăneşte.

Să nu mai fiu al tău, să nu mă laşi,
Temându-te că nu pot fi vreodată,
Căci nu se ştie numărul de paşi
Dintr-o iubire ce-i nemăsurată.

Iubita mea, nu cumva suntem cei
Doi paşi neispăşiţi ai dragostei?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (31 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din depărtare

Iubeşte-mă din depărtarea ta
Cum te iubesc din depărtarea mea,
Să ne-amintim cum ne iubeam cândva
Când depărtarea nu-nsemna ceva.

Iubeşte-mă oriunde eşti acum
Cum te iubesc şi ştii, ca un nebun,
Cheamă-mă prin gând şi-n orice noapte
Luna-i singura ce ne desparte

E imposibil să mă fi uitat
E imposibil să te uit, nu pot,
Mi-e imposibil să nu mă gândesc
La ochii tăi pe care îi iubesc

Iubeşte-mă cum te iubesc şi eu
Şi caută-mă mereu în jurul tău,
Chiar dacă cercul nostru s-a lărgit
Urmează-i diametrul pietruit

[...] Citeşte tot

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin orb

Să
deschid
ochii
domnilor

Mi-e
imposibil

Am
în
ei

Cutia Pandorei

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (30 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e imposibil fără tine

Nici nu mai ştiu dacă erai frumoasă
Şi nici în ce culori îţi sta mai bine,
Ştiu doar că amintirea nu mă lasă
Şi că mi-e imposibil fără tine.
Vizionez femei nenumărate,
Femei interesante mă mai sună,
Dar rece şi străin mă simt de toate
Şi nu mă văd cu ele împreună.
Nu pot nici să-mi explic întreaga dramă,
Care-a decurs din întâlnirea noastră,
Dar vechiul dor al dragostei mă cheamă
Şi tu îmi faci cu mâna la fereastră.
Subtile explicaţii cui i-aş cere?
Tot prostul face pe interesantul
Şi-n condamnarea asta la tăcere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.
Şi cum să transformăm iubirea-n ură,
De ce nu noi, ci solii să lucreze,
Şi să pătăm simţirea cea mai pură,
Punând incendiul tot în paranteze?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am un ghimpe
ce-mi tot creşte
în mine
în inimă

m-ai făcut poezie
să fiu
sclavul tău

cu ce ţi-am greşit Doamne
de mi-ai dat un har
imposibil
de dus

până la o trezire.

poezie de Maria Oprea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui animal

Eu, în lunga-mi viaţă, mult am colindat,
Am luat în picioare lumea-n lung şi-n lat;
Fost-a imposibil, ţi-o spun amical,
Să găsesc ca tine mare animal!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 martie 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între dificil şi imposibil se extinde...

Între dificil şi imposibil se extinde
domeniul, întotdeauna-n schimbare. Acolo,
mereu în tranzit, locuieşte omul,
cu privirea scrutând ogoarele
infestate de lăcuste, într-o carne
jumătate vis, jumătate gând, fără nici un reper.
În zid, o floare.
O floare încolţită şi crescută-n nisip.
Nisip care s-a acumulat, odată,
cu mult timp în urmă, cum se acumulează întunericul –
sub un soare, îndepărtat şi indiferent,
într-o noapte făcută din vele întinse
şi iubirea a trei îndrăgostiţi, înainte să fi ars casele şi cărţile.
Nimeni nu ştie cauza schimbării neaşteptate
a culorii pietrelor, a muzicii aerului,
a murmurului dorinţei în urgenţa unei igiene.
Cine-i generos cu el însuşi, acum, după toate-acestea,
gură muşcând din umăr şi pântec lipit de gură:
aceeaşi continuă luptă pentru a găsi drumul, alfabetul, forma?

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zădărnicie

Prea multe cuvinte
ucid.
Cu bisturiul imaginaţiei,
crestez golul dintre cuvinte;
poate reuşesc să aflu acolo ceva!
Imposibil de surprins
frumuseţea imperceptibilă
a lumii
şi rumoarea imponderabilă
a timpului!

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!