imnul

Sfera Tăcerii Naţionale

Imnul Nostru e un înger
imnul nostru n-are somn
de-l aud parcă iar sânger
vine Ştefan parcă Domn

Imnul nostru n-are somn
imnul nostru-i blestemat
zboară o din pom în pom
nici femeie nici bărbat

Imnul nostru-i blestemat
de-l aud parcă iar sânger
mai singur pe uliţă-n sat
imnul nostru e un înger

Imnul nostru n-are somn
rădăcină totuşi fără pom

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 august 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul ploii

nori albi pufoşi se perindă pe cer
pregătesc o ploaie să scalde pământul
în stropii reci, limpezi zădufurile pier
şi arborii triumfă, îmbunează vântul.

au şi naturile dorinţe de-mplinire
ca oricare om dornic de vise mari
eu trăiesc ca arborii freamătul în fire
dar eu sunt efemeră, stejari-s seculari.

fără ploi mirene viaţa ar fi pustie
planeta s-ar încinge cu focul din infern
soarta lumii ar fi dramatică stihie
dar Dumnezeu ne este salvatorul etern.

compun imnul ploii să răsune în glie
ploaia este vitală cu spirit matern.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imnul e cântecul steagului
Înălţat in acvilă cerului
Renăscând curajul lupului
Prins în gheara duşmanului

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile

( Tatălui meu )

Când gândurile sunt ascultate
în tăcere,
zgomotul durerii devine
mult prea mare;
Lacrimile udă
filigranul hârtiei,
sângele devine
cerneala tocului
cu care scriu imnul
suferinţei mele.

poezie de Camelia Opriţa (9 mai 2019)
Adăugat de Maria Elenia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să cânt

Aş vrea să cânt
Fantasmele iubirii
Tresărirea instictului
Când fericirea
Îţi tulbură gândul
Discreţia teiului
Dulceaţa sărutului
Şi nevinovăţia complice
A soarelui
Aş vrea să cânt
Buzele culcate-n garoafe
Vântul vagabond
Trezind pleoapele
Şi imnul mâinilor
Ce cântăresc dragostea
Despărţind-o de ură
În dimineaţa
Celui dintâi păcat
Aş vrea să cânt
Într-o mare de linişte.

poezie de Constanţa Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim imnul inimilor noastre

Adevărul există ca să-l rostim
adevărul nu suportă
vălul iluziilor pierdute
Adevărul nu-şi cere iertare că există
Adevărul dă năvală
de
pretutindeni
dar
mai ales
din
tine
Nu închide ochii
Adevărul
nu
dispare
niciodată

Adevărul este România

Şi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (25 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Launtric invadator

Launtric invadator
se exterorizeaza
si prin combustie
se stinge usor
o apa moale.

Eschive...
Confesiuni desarte;
Copilul e mort,
Nu mai asculta.
Lapte nu torni
Pe os, e fragezit.

Manza e ostenita
De la atata stat
Si ruguceste oarba
Mana care o framanta.

Drapelul ei
E alb si negru,

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Grecu
Adăugat de Cristian Grecu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem trist

haite de îngeri
spintecă depărtarea
tăcerea prelungă de pe obraz
se lichefiază în lacrimi

aproape galbene

durerile noastre se coc amar
în suspinul soarelui bolnav
şi ultimul punct tardiv
ce se pune la final de propoziţie
ca întotdeauna forţat
ne întăreşte moartea

sufletul prinde rădăcini
în imnul ierbii necosite
ca nişte aripi încremenite în carne
nemaiputându-şi
fâlfâi soarta
în limanul vremii

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim imnul inimilor noastre

Adevărul există ca să-l rostim
adevărul nu suportă
vălul iluziilor pierdute
Adevărul nu-şi cere iertare că există
Adevărul dă năvală
de
pretutindeni
dar
mai ales
din
tine
Nu închide ochii
Adevărul
nu
dispare
niciodată

Adevărul este România

Şi

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (25 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul IX

Doar cel ce-ntre umbre-a-nălţat
lira-i cândva,
poate, imnul nemăsurat
presimţind a-l cânta.

Doar cel ce-ntre morţi a mâncat
mac, dintr-al lor,
nu va mai pierde vreodat',
zvonul cel mai uşor.

Şi chiar de ne-am reflecta
tulbure-n lac:
tu chipul să-l ştii.

Pe dublul tărâm de-abia
glasuri se fac
blând, veşnicii.

sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!