imitatie

Aberatie

E o creatie, gram de inspiratie
O altercatie intre gand si vocatie
Falsa senzatie, doar imitatie,
O constelatie de aberatie

Pustiu de geniu, prins sub asediu
Un tip integru, dar fara remediu
Anonim celebru, filozof in concediu
Ori vreun trubadur din evul mediu.

poezie de Alex Dospian
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imitaţie

îmi potrivesc paşii pe urmele lui tata
insistent mă uit îndărăt
aidoma unui copil uitat
în faţa magazinului
cu jucării

înspăimântat de frică văd cum
lucrurile trec prin mine
ca apa dintr-un val pornit
să invadeze malul

alături un câmp deschis
aşteaptă înţelepciunea

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea ta

Cunosc toate gândurile tale
Despre această imitaţie de paradis,
Le repeţi cu voce tare
A nu ştiu câta oară.

Îmi spui mereu că lumea
Nu va fi niciodată perfectă,
Că te-ai săturat de replici banale
Şi de prejudecăţi stupide…

Îmi spui că îţi este dor
De nopţle liniştite
Reflectate în ferestrele
Ude de ploaie…

Privind melancolic
cerul parţial colorat
Încerci să îmi explici
De ce zăpada e neagră,

[...] Citeşte tot

poezie de Felicia Mariana Orban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm I

Aceşti psalmi sunt opera minţii bântuite de viziuni şi nu a
raţiunii ce nu se schimbă niciodată.

Eu sunt carne şi sânge, dar mintea mea e focarul multor
iluminări.

Mă schimb odată cu vremea, cu starea finanţelor mele, cu
munca pe care o fac, cu prietenii mei.

Dar într-adevăr niciuna din acestea nu e răspunzătoare
pentru măreţele defecte ale minţii ce mi-au lăsat
creierul deschis halucinaţiilor.

Toată opera a fost o imitaţie a trăncălelii literare din capul
meu.

Această bârfă este un document excentric spre a fi pierdut
într-o bibliotecă şi redescoperit când Porumbelul
coboară.

poezie de Allen Ginsberg din Howl şi alte poeme (februarie 1949), traducere de Petru Ilieşu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel de genul feminin

plouă
femeile au ieşit curgătoare pe străzi
doamna cu anemone în lesă îşi picură sângele roşu giotto de catifea
nu
ea nu plânge
orgoliul o ţine dreaptă ca un corset
ea merge şi merge nu se opreşte
cu ochiul verde smarald înainte
cu tocul stiletto şi pasul înfrânt
peste piatra cubică
peste visul rotund
sub umbrela lila
înfrigurată
cu geanta strânsă la piept
imitaţie piele de şarpe
plină cu oglinzi deşarte
cu luna de fildeş înfiptă în sân
orologiul în gând
şi zâmbet inert

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna din mansardă

în morminte din cărămizi suprapuse şi liniştea e zgomot
îngrămădiţi să trăiască în singurătate
în marile oraşe orgolioase şi colosale
printre ceţuri
cei care trec văd ziduri înalte şi goale
ici colo se mai iveşte câte-o insulă de-nţelepciune
trecătorul n-o vede la fereastra unei celule

pe o masă cât jumătate de cameră
o floare bastardă
se ridică dintr-o amforă verde
această realitate n-ar putea fi înlocuită
de o imitaţie oricât de genială
fantezia pură de aici n-a ajuns să fie izgonită
un trandafir îşi lasă căzută o petală
purificat şi mântuit
de luna oprită în mansardă

de la înălţime locuitorul ar vrea să strige
priviţi repede această formă va intra în nor şi se va stinge

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buimac

Înalţă ochii către oglinda dimineţii
să-l trezească din visul uitat
şi nu face decât să-i crească dezamăgirea,
de copilul gândului...
Nu mai crede în propriul sărut Placebo,
în "mens sana in corpore sano";
nu există decât uzura, încă de la concepţie
sau înainte...
... Bile de-un rulment uriaş,
se adunând înebunite de elixirul frotării evidenţei
şi care cad fărâmiţate de timp în dizgraţia mâzgăi, jos,
unde se topesc încet...
Şi s-ar turna, se spune, în forme noi
de-amestec;
de noi, cu rugină,
rămânând doar sufletul... rotirii!
Oare cine-l deţine?...
Îşi pleacă ochii
loviţi de sticla ce nu pot pătrunde
pupilele străfundului,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imitaţie

Aproape nimic nu se întâmplă,
între două înghiţituri de vorbe;
doar un gând căzut în dezamăgire
renunţă la el din lipsă de libertate.
Degeaba te răsuceşti absurd pe idee,
amarul îţi umple gura cu sânge,
sărat, iute şi greu de ingerat.
Ecoul împlinirii a murit departe,
s-a supărat pe fluturii din părul tău
alb de aripile obosite ale timpului.

Bolta din sufletul meu
e un tavan pe care se arcuieşte noaptea,
în văluri de toamnă cu ultimile fulgere
din care-mi redobândesc lumina.
Îmi umplu memoria cu trecut
ca un nor încărcat cu ploi,
aştept dimineaţa să mă nasc iar
fără să repet plânsul acela bizar.
Vreau să râd cu gura plină, să surâd,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (23 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măsor cu Ochi pătrunzător

Măsor cu Ochi pătrunzător
Orice Durere-mi iese în cale -
Mă-ntreb de cântăreşte cât a Mea
Ori mai uşoară pare.

Mă-ntreb de e răbdată mai de mult
Ori tocmai a început -
De Când o am pe a Mea - nu ştiu -
A-mbătrânit de mult

Mă-ntreb - Acei loviţi în viaţă
De-ar fi să îndure a doua oară
Şi de-ar putea alege - ar mai încerca -
Ori poate ar vrea să moară -

Pe Unii-i văd - cum suferă îndelung -
Şi-ntr-un târziu, un zâmbet au pe chip -
O imitaţie a Luminii
O pâlpâire de Opaiţ sleit -

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miere şi sare ( extras)

Cât ţine dragostea?
Cât un balon de sticlă mânuit cu grijă
sau cât două orhidee de seră lăsate-n viscol
sau cât o nicovală imobilă de oţel
călită la flacăra unei suduri inexorabile –
sau uneori dragostea poate dăinui
cât şase fulgi, şase fulgi hexagonali de nea,
şase fulgi hexagonali de nea plutind în aer
sau cât jurământul dintre oxigen şi hidrogen
într-un pahar cu apă de izvor
sau cât ochii de pe bancnotele de-un dolar
sau cât două dorinţe călărind
pe-o pală de vânt iarna în zori
sau cât piatra de temelie a unui altar antic
menţinut sacru pentru rugăciunile tale intime
sau cât praful ridicat într-o trombă solemnă
purtată de vânturi schimbătoare.

Există sanctuare care păstrează mierea şi sarea.
Există cei care risipesc şi care cheltuie.

[...] Citeşte tot

poezie de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!