igor bergler

Neiubitei

Tu esti o neurita
Eu sunt un nepoet
Şi vin la nentîlnire
Şi nu te strîng la piept.

Tu esti o nefecioara
Eu sunt un nefecior
Şi vin la nentilnire
Te nesărut cu dor.

Tu eşti o nedorita
Şi eu-neadorat.
În ziua nensorita
Eu nu te-aştept in pat.

Tu-neiubirea vieţii
Şi eu-neoptimist...
Tu vii la nentilnire,
Eu nu te-alint, netrist...

[...] Citeşte tot

poezie de Igor N. Costiuc
Adăugat de Igor N. Costiuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consumul-excesiv-de-frumuseţe poate dăuna grav sănătăţii-din-trupul-cu-literatură

excedat de şansele alterităţii eventive

ataci metafora direct
pe înălţimea ei savuroasă
a curajului deformat
cu gîndul la frumuseţea
ideală absolut

imoral pe alocuri un bestiar fabulos
îi ţine la distanţă intrarea
în marea ei ilegalitate
estetică
suficient de abuziv

dezlănţuită în ritual poate îngrăşa
imaginaţia artistului
pînă la dimensiunile unui porc
îndopat periodic să atingă 365 de kg

doar pentru consumul

[...] Citeşte tot

poezie de Igor Ursenco din Exfaustiv
Adăugat de Igor Ursenco
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Maldive...

(in grai basarabean)

Moto: Potrivit investigaţiei "Vacanţele de lux ale preşedintelui", realizate de Ziarul de Gardă, preşedintele Igor Dodon, ale cărui conturi, în ultimii 15 ani, au fost alimentate, oficial, doar din bugetul de stat, s-a odihnit în această perioadă în zone exotice.

stau ai noştri la Maldive
vrei nu vrei da recunoşti
stau aşa fără motive
că-s plătiti de mulţi şi proşti

preşedintele zâmbeşte
-prima doamnă-i buză strânsă
dacă ţara uăi plăteste
şi pretenţii ai la dânsa?!!

da copchiii ca copchiii
veseli stau, bronzaţi, vioi
-au noroc-li-i dat să fie
cu părinţi ciobeni la oi...

poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respiraţie

Tu eşti buenos aires, eşti ozon,
mă tem să te respir pân' la extaz,
cu riscul plenar să mă crezi filfizon,
tu eşti prinţesă şi eu sunt cneaz...

Eşti Iaroslavna, sunt cneazul Igor,
eu te respir, o!, când tu mă respiri,
Galiţchi, fratele tău, bată-l de şogor,
ne suspectează că suntem vampiri.

Trupul tău scapără-n curbe semeţe,
spre ochii tăi negri, privesc siderat,
când sânii tăi- pietre- imploră tandreţe,
tu mă respiri, eu te respir- înspiralat!

Mai e o vreme şi vom trece Donul,
părul tău negru-i ca pana de corb,
eu te respir, ufff!, iar tu-mi ţii isonul,
ca, într-o zi bună, să pot să te sorb...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!