icoană

Frumuseţea s-o cinsteşti, iar nu ei să te închini, ca nu cumva să te robeşti. Cel ce se închină la frumuseţe ca la o icoană uscată, uscat ca o icoană rămâne.

citat din I. Goloescu
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între o statuie şi o icoană e deosebire de ordin, în sens pascalian. O statuie ţine de lume, o icoană transcende lumea. Dar icoane, nu tablouri!

Constantin Noica în Jurnal de idei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Florea Florescu, la lansarea volumului "Icoană de iubire"

Poză o vreme în ateu,
Dar s-a împăcat cu Dumnezeu
Şi-i dăruie drept, mulţumire
Prima "icoană de iubire".

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Poezia...?!
Sculptură dintr-un gând!
Din mii de gânduri şi din lacrimi!
Din iubire, nemurire şi-mplinire!
Icoană sfântă, doar... icoană!
Şi dor de lume, dor de tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană de iarbă

Inelul de pe deget
în formă de lună
mă strânge.
Ustură lacrima
trecută prin ochi
ca un cuţit
şi visul stă agăţat
deasupra pleoapei
ca o duminică
ce aduce vindecarea...
Să ne iubim, îmi spui,
să nu lăsăm timpul
să fluture ca un steag prin noi,
ca şi când ne-ar închide
într-o icoană de iarbă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazelul Dragobetelui nerostit

De Dragobete...

Icoană s-o săruţi ca păcătos,
E şi-n biserici şi-ntr-un chip frumos;

Femeia de îţi este o icoană,
Să-ngenunchezi, rugându-te pios,

Ca-n locul coastei rupte să revină
Şi-ntreg, cu ea, să te înalţi de jos,

Un singur trup în care, cu iubire,
Se oglindeşte chipul luminos

Al Tatălui, ce-n dragoste sculptează
Bărbatul şi Femeia-ntru Hristos!

poezie de Pavel Lică din Aripi de foc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană de lavandă

Ave, icoană bizantină
Scăldată in aură albastră de Voroneţ
Cu sfinţenia ta mă incalţ
Când talpa mie vlăguită

In piept-mi bat tunurile ce-au spart
Zidurile Constantinopolui cu clopote de vitralii
Cămaşa de zale cu foc deşart
Infinge ghiaure iatagane de scoici

Mă alini cu smirnă de Mangop
Izbind duşmani ca un potop
Te inalţi in şaua ochilor ca o candelă
Cu mir de lavandă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate-s sfinte în icoană

Te întreb câtă noapte ne cuprinde
Şi de ce primăvara plezneşte în ferestre?
Obrajii tăi în loc de unde ce se privesc în razele cereşti
Zăpadă, toate-s sfinte în icoană
Tu râzi şi strigi în basmul meu, cu şoimi
Rămasă în urmă, ruginita toamnă
A desfrunzit pădurea în culori
Nu scrie şi nu plânge
Mi-e sete de un secol de poveşti
Întoarce mâinile
E raza albei luni din care te privesc.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Basm de toamnă într-o icoană

Uneori drumul te duce
Unde n-ai să gândeşti
Prin locuri de poveşti
Şi cu pana faci cruce

Zărind răsăritul de basm
Peste verdele-n ultim spasm
Cu heruvimi de ceaţă
Ce ambrozic se înalţă

Peste păduri şi câmpuri
Cu rouă părând, lumânări
Si ochii mei hoinărind
Poate te-o zări zâmbind

Pe culme fluturând mâna
Cu răsăritu-n purpură
Semănând cu o icoană
Cu-ngeri de ceaţă-n aură.

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vândută în icoană

Abia zărindă-i clipa, miez ce-nfaşă
În triste-a sângelui priviri mioape
În încă alergarea vieţii ape
Purtăm mormântul propriu sub cămaşă.

Pe când sărutul este pe aproape
Femeie, şoapta ta e uriaşă
A taine-n diamant enoriaşă
Cu ruga-n întrebare ce încape.

Bârfindu-ne cu mâine racla seara,
Cu megieşii de eternităţi,
Adâncuri are umbra, statuara...

Din brâu tu frunza pân' la glezne dă-ţi
Spre-amor, apoi să ne cuprindă ceara
Vândută în icoană... Stih mi-arăţi...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Tiranus
Comentează! | Votează! | Copiază!