grebla

Grebla

Să fiu o greblă...
o greblă dintr-un fier mai trainic
care în zori şi către seară
purtată de o mână gânditoare
să pieptene încet pământul
şi să descopere
din cine e făcut...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui inimioare

cu grebla aia de metal dat
cu negru supărător tragi
uşor sufletul ce abia respiră
în zarvă treci la următoarea
inimă o pui când un suflet
scrie pe copaci clovnii
diletanţi şi amuzaţi de iluzii
mărunte vindeau norii amulete

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi cer buze

miliarde de scuze mi
liarde nu trebuia
să intru cu grebla de iarbă
ecologic p
uţin prea răstit prea răstignit (?!) ca un
om de grotă li... gnit
cu burta li
pită de spatele antracit - vezi industria mi
neritului - eu
îmi cer pen
sia pensia pe
nisul înapoi înainte u
şor furibund

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea alinierilor globale

Cultura se aliniază după urmele de greblă,
rămase pe fruntea snobilor în vervă;

Trădarea se aliniază după liniile frontului inamic,
vânzând şi cerul şi pământul pe nimic;

Meritul se aliniază după ordinul de desconsiderare
a tot ce-i conştiinţă, ideal şi înălţare;

Omenirea se aliniază după porniri inconştiente,
doar pentru a fi pe placul elitei demente;

Doar turmele se zbenguie în derivă,
în libertăţi cu sumă negativă!

poezie de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iepe corăbii

I

Dacă lupul urlă la o stea,
Semn e cum că-i cerul ros de nori.
Rupte burţi de iepe-n albă nea,
Pânze-ndoliate de mari ciori.

N-o să-şi scoată gheara de azur
Cerul din duhoarea-i de gălbează,
Cetini-ţeste leapădă-mprejur,
Prin livadă, vântul şi nechează.

Auziţi? E grebla de-asfinţit
Ţesălând dumbrăvile ucise.
Voi, cu braţe smulse de vâslit,
V-aţi pornit spre ţările promise.
Da, plutiţi, sfârşiţi-vă suişul!
Glas de ciori vărsaţi din curcubeu.
În curând şi-o scutura frunzişul
Pomul alb ce-l am pe capul meu.

poezie celebră de Serghei Esenin, traducere de Emil Iordache
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceaţă

mixandre hortensii petunii şi irişi
gânduri din primăvară şi vară
arse-s de brumă

e ceaţă-n ogradă şi vremea-i târzie
oricând poate ninge ori plouă
şi-s moarte şi-s ude o mâzgă

în mână cu greblă nouă
le-adun grămăjoară lângă bătrânul salcâm
mraniţă să se facă pănânt iarăşi bun

o iarnă intreagă bulbi şi rizomi
sub zăpezi şi-or aduce aminte
de soare polenizări de cuvinte
şi-n primăvară-or ieşi
renăscând poate din nou
în noi dorul de încă o vară fierbinte...

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrăjmaşul [L'ennemi]

Tinereţea mi-a fost o sumbră furtună
Străbătută pe-alocuri de raze de sori;
Ploi şi tunete-apoi au lovit împreună
Şi-au pierit din grădină şi fructe şi flori.

A ideilor toamnă am atins de îndată,
Şi cu sapa şi grebla la muncă m-avânt
Pentru a lua înapoi glia mea inundată
Unde apa a ros găuri mari, de mormânt.

Oare florile noi şi pline de vrajă
Vor găsi-n acest sol spălat ca o plajă
O tainică hrană ce-aduce vigoare?

– Dar, vai! Timpul viaţa încet o răpeşte
Vrăjmaşul în inimi ne macină tare,
Cu sângele nostru puterea-şi sporeşte!

poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duşmanul

Mi-e răscolita viaţa de neguri şi furtuna
Şi rar a stat cu raza de soare împreună.
Lovită sau de fulger, bătută sau de ploi,
Grădina-i părăsită, şi pomii mei sunt goi.

Ajuns în toamnă, poate să-mi pară timpul bun,
Ca să mă duc cu grebla pământul să-l adun,
Împrăştiat departe de florile alese,
Şi să-ntocmesc grădina la loc, precum fusese.

Dar cine ştie dacă răsadele visate
Vor mai găsi prin huma grădinii dezgropate
Cu ce să dea tulpina, bobocii sau verdeaţa?

Vai, vremea ne mănâncă pe nesimţite viaţa!
Duşmanul care-o roade, din ţandără, din oaşte,
Din vlagă risipită trăieşte şi renaşte!

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet şi rondel

Pe pajiştea necontrolată
De sapă, greblă sau lopată
A inflorit si el timid
Prinzând fugar in labirint
De flori mărunte in buchet
O incercare de sonet.
Dar nu stia reguli precise
Si cum sunt rimele permise
Ceru indată ajutor
La clasici duşi pe un covor
De stele-n cer si-apoi pictaţi
Pe vechi coperţi, in raft, uitaţi.
Si a-nceput să-nveţe a scrie
Adevărata poezie!

Dar florile s-au supărat....
-Vino la noi pe inserat
Poet boem in arta scrisă
Si cu iubirea ta aprinsă
De orice verb, de orice ram.

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-ar fi putut

S-ar fi putut întâmpla.
Trebuia să se întâmple.
S-a întâmplat prea devreme. Prea târziu.
Prea aproape. Prea departe.
S-a întâmplat, dar nu ţie.
Tu ai scăpat pentru că erai primul.
Tu ai scăpat pentru că erai ultimul.
Singur. Cu alţii.
La dreapta. La stânga.
Pentru că ploua. Pentru că era înnorat.
Pentru ca fusese o zi însorită.

Ai avut noroc – acolo era o pădure.
Ai avut noroc – acolo nu erau copaci.
Ai avut noroc – o greblă, un cârlig, o frână,
un stâlp, o intersecţie, o centime, o clipă...

Deci, tu eşti aici? Încă ameţit de la
ultima capcană, evadare, graţiere?
O gaură în plasă şi te-ai strecurat afară?

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!