gong

Când s-a auzit marele gong

când s-a auzit marele gong
peste noi au tras alţii cortina
scena era un modus vivendi pentru şchiopi, cocoşaţi şi orbi
şi totuşi aceştia fiind cei mai frumoşi
clowni şi actori cu măşti ieftine îşi încercau norocul
aşteptând ovaţii şi aplauze false

când s-a auzit marele gong
peste noi au scăpărat ultimele raze de lumină
iar balconul shakespearean fu inundat de flori
the Swan of Avon îşi cântase ultimul act prin piepturile noastre
câte aripi ne crescuseră în spate,
câte ţipete înăbuşite se zbăteau în noi,
câtor secunde li se scurtaseră colţii?...

când s-a auzit marele gong
peste noi au tras alţii cortina
în timp ce încercam din răsputeri
să ne luăm zborul
dintr-un umil balcon părăsit

[...] Citeşte tot

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Thalia (comedia timpului)

Timpul-mi râde
Cu măsti de clepsidre
In gong Kabuko.

De clipele spectacol
Deasupra chipului gol,

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

Ca într-un gong
universul loveşte
în viaţa lui de familie

el poate ucide un zeu chiar
fără să pună ghilimele

în burdufii inimii
duce şi vin şi sânge.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către naşu'

Îţi scriu, măi naşule,-o scrisoare,
Cum rar îţi scriu, doar că acum
Sunt framântat de o-ntrebare
Ce nu-i găsesc răspuns nicicum,

Şi aş dori, c-aşa-i corect,
Să aflu de la dumneata,
Pe naşa, eu, cât o respect,
S-o-ntreb, nu m-aş încumeta;

Aveţi şi-acum, pe scurt îţi spui,
Pendula aia,-n dormitor,
Pe un perete prinsă-n cui,
De mi-a plăcut pe vremi să mor,

Iar voi, c-atâta mi-am dorit,
Oameni atenţi şi plini de har,
La nuntă, ştii, ne-aţi oferit
Una identică în dar,

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se întâmplă cu văicărelile astea?

Nu mă crede dacă-ţi spun
omul din clipa mea
ca nisipul din lacrima ta
curgerile şi scurgerile
suntem doar nori de furtună
imagini în portofelul cu poze
de identitate amestecate
lumi de lumini îmbărligate
de întunecimi expropriate
susurând crivăţ de bârfă
din mine în seninătatea ta
unde se poate auzi că iese
poetul ca un cuc din pendulă
la oră fixă dând gong

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aniversare

nu ştiu dacă mor sau de ziua mea
iubirea precum un gong bate miezul nopţii
până la umeri nu se-ntâmplă nimic
niciun semn de la tine

un papagal stâlceşte cuvintele
mecanic din psalm
a venit rândul meu să mă bucur
în limbajul mimico-gestual

moartea mă strigă naivule
nimeni nu se oferă
seara nu apuc să mă-mbăt
amorţesc pur şi simplu
sufletul
de la masă mă ia de un braţ
să mergem nu mai sunt bani

am un fular de la mama

poezie de Dan Petruţ Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invenţii

Invenţii, o mie de nume,
deşert - o mie de glume,
ţi-aduc la picioare o lume,
asta ce spune?
Timpul, ca fluviul Mekong,
trecu fără surle şi gong,
treziţi la ţărm, lângă Styx,
destinul, o dârâ de pix.
O fi în pericol tandreţea?
Mă-ntreabă vecinul Oţetea,
frunzele sunt în pericol?
Ce secol suav şi ridicol?
Nici inima nu se mai strânge,
zace-n risipă, mai plânge,
alarmele-s false, la arme,
uitaţi de nirvane şi karme.
Ajuns-am un Diogene,
Carthagena fără de gene,
cuvintele mele sunt palme
ce-ţi mângâie formele calme

poezie satirică de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrările din faţă

Cât voi fi cântec de-nchinare
Sub parfumul florilor de tei,
Vei fi zidită-n sufletul meu
Cu măiestria ce naşte din condei.

Cât voi fi în pragul întomnării
Plin de cugetări şi de noroc,
Voi privi mereu, mereu la stele
Să te am scânteia mea din foc.

Când timpul va orbi uşor în mine
Dorul va lucra-n grădina amintirii,
Va cimenta viaţa cu trecutu-i
În răsăritul veşnic al iubirii.

Voi amuţi târziu sub ochii nopţii,
Voi aştepta alt gong, în altă viaţă,
Raiul cu-ndurare, printre flori,
Ne va primi-n intrările din faţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O după-amiază cu amicul George

În grădina de pe strada Baladei
cu o dulce muzichie litania ploii
şi staccato-ul loviturilor de gong pogorâte parcă dintr-altă lume
cu un fârtat autointitulat liber poezionist
ne ostoim gâtlejurile însetate
şi discutăm de poezie
cenacluri şi tabere
de Irlanda cea mereu verde
şi pâinea neagră a emigrantului ce poartă cu el
diplome şi atestate inutile
şi peniţa
la care se întoarce de cum reazemă pickamerul în rastel
şi pe când muşcatele din glastre se scutură înviorate
şi din stradă răzbate răsuflarea asfaltului răcorit
despre cum fumătorii inveteraţi nu mai au miros
iar asta îmi pare nespus de trist.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opriţi această frunză

Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.

Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si –apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar.

Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.

Opriti pe creanga frunza, destul cu-atata toamna,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.

poezie celebră de Adrian Păunescu din "Manifest pentru mileniul trei", vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!