Poezii despre gib mihaescu poezi
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru gib mihaescu poezi în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Verbul a iubi
Te las sa te duci in lumina
Din care cindva ai venit
Cu privirea-ti calda, senina
Ce inima-n zori mi-a robit
Ramin cu cuvintul si pana
Ramin intr-un dor nesfirsit
Si litera azi imi e hrana
Caci mult te-am iubit, te-am iubit!.
M-acopar cu versul din mine
si plec trecator ca aezii
Si vad ca acolo-ti e bine
Si stiu ca nu-ti plac poezi.
Nu pot sa nu scriu de durerea
ce-n viata mi s-a cuibarit
Nu incerca sa-mi curmi vrerea
Caci sti cit de mult te-am iubit!.
[...] Citește tot
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre lumină
- poezii despre versuri
- poezii despre verb
- poezii despre timp
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre lectură
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ninge de poveste afară,
Gib are un gust amar,
Bine că privesc spre piață
Nu vreau să-l văd pe primar...
catren de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu voi poezi pe frunze și pe florile de tei...
Cum să te resping durere, când îmi calci pe primăvară și îmi siluiești nimicul ce mi-am mai rămas în cord?
Și mă exilezi draconic și mă dai pe ușă-afară, în galop să-mi număr pașii spre furtunile din nord...
N-am gustat din iarba verde, florile-au rămas în urmă, doar pe glezne port un mugur de sărut abandonat;
Îl ascund în poezie, într-un vers atins de toamnă, când eram cu muza-n goană, printre stele, la furat...
Și va înflori pe pulpă și pe sâni și pe spinare, fără apă, fără soare, doar cu sângele ce-l port
Îmbibat în rime-albastre și în viruși de iubire dintr-o moștenire-astrală, nu din muze de import...
Poți să mă mai dori o viață și-ncă una, fără milă, nu-ți voi ostoi dorința de-a mă-ngenunchea când vrei,
Cât vor străluci în noapte toate novele și luna, eu voi poezi pe frunze și pe florile de tei...
Că am verdele în vene și un mov regal mă-mbracă în peregrinări ostile, cu blesteme diavolești
Și nu vei putea vreodată să m-alungi și să mă-ntuneci, că sunt înger de lumină din pagodele cerești...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre verde, poezii despre flori, poezii despre dorințe, poezii despre îngeri, poezii despre viață sau poezii despre toamnă
Menirii de a poezi-i plătesc un bir în orice zi...
Am răni la mâini și la picioare, de când tot scormonesc prin lut
Să aflu de-s pământ sau mare, ori doar o mască de-mprumut...
Nu mă cunosc, prin ce minune, în poezie-am apărut
Și cum și unde-a plâns vocala, într-un sfârșit sau început?
Sau poate sunt întruchiparea unui răspuns la întrebări,
Când se năștea nemărginirea în frământarea unei mări.
Eram cu fruntea aplecată spre primul val ce m-a durut,
Când m-a atins c-un pic de-albastru și-apoi subit a dispărut...
Eram un embrion de vină în care viața-și făcea loc
Însămânțat din întâmplare în nebunia unui joc.
Era și dragoste prin preajmă, într-un ghioc pentru ghicit,
Destinul impregnat în genă de ursitori mi-a fost sortit...
Eu mă găsesc doar în poeme, tăcerile îmi sunt altar
În rest, alerg printre dileme călcând pe spuza unui jar,
Ce mă trezește din visare, la porți de iad unde aștept
Pedeapsa lipsei de candoare... îngenunchez și o accept...
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iad
- poezii despre religie
- poezii despre început
- poezii despre visare
- poezii despre vinovăție
- poezii despre tăcere
- poezii despre superlative
- poezii despre sfârșit
Esti la fel ca mine
De nebun...
Privind...
Ai sa-ntelegi...
Tu nu esti altfel...
Esti la fel ca mine...
De sus pare-o intinsa panza
Ce este patata-n verde albastrui
Dar de cazi, fara vreo scuza
Te trezesti umbland hai-hui
De nebun...
Si nu te miri caci timp nu ai
Din pricina gandului neostenit
Ca esti un geniu. Ce ai?!
Ce vrei?! De ce ai atipit
Privind...
Ploua-ntr-una far' vreun sens;
Paradoxal, doar ideile-mi sunt ude,
[...] Citește tot
poezie de Marius Florin Mihaescu (1996)
Adăugat de Marius Florin Mihaescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autorul poemului este prea mic pentru a zugrăvii pe marele scriitor GIB MIHĂESCU. E o încercare de poem în proză [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vorbire, poezii despre privighetori, poezii despre paradox, poezii despre nuntă, poezii despre nebunie sau poezii despre moarte
Ce te doare?
Ce te doare și nu-mi spui
România nimănui?
Cum te fură hoți și hoți
și te vând bucăți, bucăți.
Cum îți taie din păduri,
goală de rămâi, înduri
și de ce ești mohorâtă
și ești tristă și pierdută?
Cum copiii tăi te lasă?
Și-și găsesc o altă casă...
Ce te doare și nu-mi spui?
Românie a oricui.
De ce lacrimi verși în ploi
limpezite în noroi,
prea puțini brazii pe culmi,
prea puțin români și ulmi.
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre România, poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre păduri, poezii despre plâns sau poezii despre ploaie
Precursorii și urmașii (O schițare în versuri a istoriei literaturii române)
EXISTĂ O "ISTORIE A LITERATURII ROMÂNE DE LA ÎNCEPUTURI PÂNĂ AZI", SCRISĂ ÎN VERSURI DE PROF. CRISTIAN PETRU BĂLAN? Nicidecum, dar există o simplă schițare a ei, expusă în numeroase strofe nepretențioase, scrise pe înțelesul tuturor și trecând foarte pe scurt în revistă aproape întreaga literatură română, cu prezentarea principalilor scriitori. Este, deci, o premieră absolută, deoarece, în nicio altă țară din lume nu s-a mai încercat un asemenea experiment concentrat. Evident, scopul scrierii de față este să stimuleze cititorii ca să consulte istoriile literaturii române, deoarece mulți dintre ei nu au avut norocul să cunoască întru totul aceste amănunte culturale de importanță națională, prezentate însă pe scurt, nume cu care trebuie să ne mândrim.
Arhitecții de cuvinte, de verb-scris compozitori,
Sculptori de splendori în fraze, ce le zicem scriitori,
Ingineri ce modelează sufletele omenești,
S-au născut, trimiși de ceruri, și pe plaiuri românești.
Prima scriere-n română e-a lui NEACȘU; alta nu-i.
I-o trimise lui Hans Benkner, judele Brașovului.
Anul scrierii e vechi, dar e-un mare act: Străbunul!
Era-un an cu cifra cinșpe și sfârșea cu douășunu...
"Dau știre Domniei tale cum că eu am auzit
Că-mpăratul turc și Mehmet din Sofia au pornit..."
Așa scrise NEACȘU LUPU într-o limbă foarte clară,
Semn că și mai vechi sunt texte românești care-o s-apară.
Iar de-atunci un val de scrieri, de mari cronici, de noi cărți,
Apărură-n largul țării, cât poți urmări pe hărți.
Știm din școli de codici sfinte, de psaltiri, precum SCHEIANĂ,
[...] Citește tot
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre meșteri, poezii despre știri, poezii despre vulcani, poezii despre urși polari, poezii despre tragedie, poezii despre tipografie, poezii despre tezaur, poezii despre testament sau poezii despre suprarealism