ghicitori de pictor

Copilul pictor (Cristinei)

Prin mâna ta din basm apar
Prinţese, zâne, ursuleţi,
Feciori de împărat. Răsar
Voinici cu buzdugan, isteţi;

Arici, albine, brotăcei
În joc sprinţar se veselesc,
Ce zarvă mare mai fac ei,
Se dau de-a dura, se trântesc!

Şi uite tu, ce ochi frumoşi
Au cei ce te iubesc nespus
Şi scapă-o lacrimă, duioşi,
Când viaţa lor e la apus,

Fiindcă tu, un pictor mic,
Atingi cu pensula culori
Şi deodată, din nimic,
Răsar pe fila albă flori.

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pictor amator

Desenează-mi chipul
Pictor amator,
Râsul şi privirea
Nesfârşitul dor!
Lacrima ascunsă
Nu o colora,
Vreau s-o şterg în grabă
Din privirea mea.
Pânza vreau să fie
Cerul nesfârşit,
Roşul de pe buze
Mac din câmp cosit.
Zici că n-ai culoare
Pentru viaţa mea?
Verdele speranţei
Soarta vreau să-mi dea.
Curcubeul zilei
M-a învăluit,
Iarăşi cred în vise,
Din somn m-am trezit.

poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

pictor fascinat -
la cabaret dansează
La Goulue

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avea o personalitate

dublă în exuberanţa universului cu puteri
infime zămislit în mări albastre
unul era pictor, celălalt era poet
pictorul arunca pe masă manuscrisul
poetului în cel mai bun caz înălţând
nepăsător din umerii puternici
nu înţelegea speculaţiile de cuvinte
pictorul nu-l înţelegea pe poet, poetul
nu-l înţelegea pe pictor şi considera
pictura o artă întâmplătoare
şi puteai ajunge celebru după ce plecai
pe lumea cealaltă şi dacă treceai
prin ochii unui miliardar excentric
aceste nepotriviri vizibile trebuiau
să fie strânse într-o singură persoană

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

pictor cu lulea -
în casa răcoroasă
schiţează femei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 24

Eu cu privirea-n pictor transformată
În inimă ţi-am zugrăvit splendoarea
Şi trupul e o ramă minunată,
Iar perspectiva-i creşte mult valoarea.
Căci doar un pictor poate cu-a sa mână
Al tău chip drag în artă să-l imite
Ce-n sânul meu, ca-ntr-un studiou atârnă,
Iar ochii tăi sunt geamuri lustruite.
Şi ochii ne-au slujit cum se cuvine
C-ai mei te-au desenat şi-ai tăi devin
Ferestre care dau în piept la mine,
Prin care soarele ţi-admiră chipul fin.

Dar aceşti ochi abili pe care îi descriu
Pictează doar ce văd, dar inima n-o ştiu.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sunt un pictor
şi mi-am zis:
să colorez toamna
în culorile ochilor tăi

a ieşit o toamnă veselă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina lui Manger

Omul ajunse de la cenuşiu la albastru,
O, ce minune, ce alabastru,
Simplu, din inimă, ca un vulcan,
Flăcări, cenuşă, chiar şi catran,
Oarbe-s oglinzile, ce ghicitori,
Doamne, ne spui de săbători?
Focul e tatăl, mama - ocean,
Omul ajunse post-diluvian.
Numai iubirea păzeşte-ne-o, Doamne,
Ea este floarea, ea este Kama,
Trec cerşetorii flămânzi, nedormiţi,
Cer un bănuţ, nu treizeci de-arginţi,
Cred şi în Lună, în stele, străină
Ne este vina de-a fi lumină.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul culorilor

E-o frumuseţe-n zborul spre lumină
pe care, de-aş fi pictor, l-aş descrie
în curcubeu ce n-ar putea să-şi ţină
culorile-n ştiuta armonie.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au anii

Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,

Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.

Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;

Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!

poezie celebră de Mihai Eminescu (decembrie 1883)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!