Poezii despre genom
Rezultate pentru genom în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Poveste de iubire
Consemn primordial
La intrarea-n univers,
Un licăr gingaș de lumină
Ce se izvorăște din suflet
Și se naște din genom,
Pe traseul inimilor simple
Ca o prefață a bucuriei
Pozitivă și combinatorie,
Acel mobil de performanță
Ce ne saltă pe culmi imense
Așa un panaceu energizant
Brusc ne preface în văpaie
E de dorit la nesfârșit
Arde intens dar nu se mistuie
În subsidiar ne consumăm noi
Dacă tot se termină cândva
Să ne fie cu happy-end.
poezie de David Boia (4 noiembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre povești de dragoste
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre genetică
- poezii despre dorințe
- poezii despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Muguri de lumină
din humă ești nedeslușit genom
te bucură de ziua în care nu ți-e somn
ce-i important și poate tu nu vezi
e tot ce te-nconjoară în verzile livezi
sub cerul cel albastru ce s-a scăldat în mare
sunt flori de măr în răsărit de soare
arinii își apleacă crenguțele pe val
și râu aduce-n murmur un cântec de caval
din muguri de lumină în colorat covor
natura îți oferă un veșnic nou decor
în rest nimic nu are importanță
chiar dacă ai în față o ceașcă doar pe masă
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre verde, poezii despre somn, poezii despre râuri, poezii despre natură, poezii despre muzică, poezii despre muguri sau poezii despre mere
Genom
Am țara în mine, îs țară eu,
Drapel, cu tot, de curcubeu.
Mă țin lipit de toți, o vamă,
Întegru dintr-un tată, o mamă,
Pictați de timp, pe același loc
Roșind pământ de busuioc
Printre un galben crud de spice,
Înțepând cer, să se ridice
Se picurând albastru-n pâini,
Storcând din glod crăpate mâini
Să scoată aur în culori,
Diverse, între poieni de flori
Păscute de zimbri, de ciute,
De miere urs pom să sărute.
Curat mă spăl în apa mării,
Vapor mă urc pe Omul zării,
Dansez pe Dunărea Albastră
Și-am Basarabia fereastră...
Sunt tot o ușă larg deschisă,
Un primitor; ura-i proscrisă!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vamă
- poezii despre urși
- poezii despre timp
- poezii despre tată
- poezii despre sărut
- poezii despre pâine
- poezii despre pictură
- poezii despre mâini
- poezii despre moarte
Calitatea nerecunoașterii
Se trage de trecerea timpului, de la clipe la ore, duminici la ani,
Aproape acerebrali, cu refuz de evidență,
Drogați parcă în masă, se amăgind cu minciuni, mitomani,
Toți bolnavi, psihopați... Legați fedeleș în cămașa "prezență"!
Nu-i atâta refuz de adevăr -până-n pânzele albe, mortal-
Șters cu palma de aducerea aminte, imbecilic
Răsturnând proprii norme, parșiv implantate în moral,
Tot pretins de-un genom recesiv, injectat... Meritat, un debilic!
Se cultivă în exces, pe câmpiile miriștii minții, uitarea,
Într-o monocultură ucigașă, de stoarcere până la ras, de inconștiință,
Schizofrenic creând și povești despre "apoi", depravarea
Completă... Narcis specimen, retardat, incapabil de tare să-și vadă... ori căință!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre uitare, poezii despre ore, poezii despre minciună, poezii despre droguri, poezii despre calități, poezii despre calitate sau poezii despre boală
Trăirea
Câte vieți trecute-au ars, umbre pe-a trăirii voie?
Câte stele se aprind udând florile văpăii?
Vers înnobilând cuvinte murmură un dor răsfrânt,
În adânc inimii-i templu, dacă-auzi al ei frământ.
Câtă-n val pasional s-a născut nebună-n patimi
Și chemarii a răspuns între ale tălpii veacuri?
Peste lumi orânduite, dusă-n plaiuri de străbuni,
Cer de taine-s în poeme și-n potire de furtuni.
Și ne cară-n ani ecoul dinpre-al zilei răsărit,
Regăsit în cheag de soare, cugetat din licărit,
Doar cuvinte reci și surde, rătăcite guri, ne-ntunec,
Dar ne cheamă a ta stare, scorbul de lumină-n cântec.
Ne trăim puterea nopții cu seninul blândei luni,
Ochii ei, cei mari și umezi, între stele arzi tăciuni.
Trupul brazilor ne crește, roșul ars ne e comoara,
Vănt de clipe e năvalnic, fluturândă întinzi marea,
[...] Citește tot
poezie de Aurel Petre (10 septembrie 2016)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre poezie, poezii despre zbor, poezii despre versuri, poezii despre tăcere sau poezii despre stele
Articole culturale referitoare la genom
- Devin Shuman: Genele pe care nu le prime?ti de la părin?i (dar fără de care nu po?i trăi)
- Moshe Szyf: Experiențele timpurii din viața noastră se întipăresc în ADN
- Emma Teeling: Secretul genomului de liliac