eul+interior

Poetul şi eul liric

Am aflat, din cărţi, discret,
Dintr-un text, deloc satiric,
Cum, că eu, fiind poet,
Am, în mine, EUL liric!

Vena poeziei, sumbră,
N-are suflet, n-are sânge,
Autorul e în umbră,
EUL râde, EUL plânge.

La iubita mea frumoasă,
Dac-aş vrea să zbor ca zmeul,
Ca poet, eu stau acasă,
Dar, la ea, se duce... EUL!

Eu vă spun, cu tot onorul,
Şi vărsându-mi, sincer, focul,
EUL ăsta, profitorul,
Mi-a luat, de-o vreme, locul!

[...] Citeşte tot

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înspre

în poezie să nu
treci cu vederea vreun vers mult prea tăios
ce ar tranşa poezia
dinspre interior
înspre interior (?!) înspre
steroizii
de conjunctură

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versuri fără nume

Scrisoare către eu-mi rătăcit:
Vino-mi acasă, te aştept înfrigurat,
Magherniţa sufletului ne este pustie,
Păianjenii şi-au ţesut pânze la ferestre
Dar uşa ţi-e deschisă!
De ai uitat adresa,
Urmează-mi gândul, ruga,
Simte-mi dorul şi şterge-ţi lacrimile mele
Din ochii-ţi umezi şi rătăcitori!
Hai să ne retrăim împreunarea
Să fim aceeaşi noi, de altădat',
Eu, eul tău, tu, eul meu
Şi împreună unul dar în doi!

poezie de Nicoleta Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior etern

Soarele pătrunde tiptil, pe şoptite, în camera goală şi se reflectă în ochii ei de copil.
Vântul adie uşor în interior şi zboară frunzele de pe podea, direct in părul fetei.
Soarele se amestecă printre frunze, cu vântul, cu părul, cu rochia, cu ochii.
Se simte in aer miros de bujor
Ceva delicat, precum un pui de rândunea ce stă între două palme, temător, încrezător...

poezie de Giulia Mara
Adăugat de Bombastic
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Eu"-ul interior

Nu sunt eu în clipa aceasta...
Sau nu! Sunt un altfel de "eu".
Sunt "eu"-ul interior
Gândind echivoc şi profund
Despre nemărginire.
Tai şi adaug linii frânte
Şi semne,
Cuvinte şi sentimente,
Zidesc vad împotriva furtunii,
Îmi ascult liniştea
Pe tăişul fraged al lunii...
Sunt un apostrof al universului
Peste care s-a aşterut liniştea.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp vorbeşte-n mine eul
Şi nu-mi trag seva din geneză,
Rostirea-mi e doar paranteză
Şi-o scorbură mausoleul.

catren de Cornel Stelian Popa
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trufia

O spun clar şi răspicat,
Fără-ocol, deloc voalat:
E-o purtare maladivă,
Uneori şi agresivă,
Şi-i, la omul afectat,
Eul hipertrofiat.

poezie de George Budoi din Vanitatea şi Modestia în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior necunoscut

Şi am denumit pământul odihnă
de se cutremura de nelinişte
cu o teamă ce nu se poate învinge
de ce ar putea să însemne sfârşitul.

Noaptea ce mă-nfăşoară-n răcoare
în verile toride,
încearcă să-mi pună la îndoială
adaptarea la desele schimbări.

Dacă din toate aş lua câte puţin
ar încolţi repede încrederea
că totul se poate construi
dintr-un bulgăre de voinţă,

ce n-ar mai pleca de la mine
dintr-o cauză crescută cu ramuri
într-un interior necunoscut
ce-l tot adâncesc săpând.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt

Nu sunt ce par
Nu sunt ce crezi
Nu sunt o floare
De decor...
Am eul meu
Şi nu renunţ la el
E ca şi cum
Aş fi murit
Şi ar rămâne
Pe un perete gol
Doar un tablou!

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eul meu

Oglinzile se învârt în jurul meu
O ruletă rusească zid eului
Oprindu-se cu o oglindă goală in fată
Cu cele din spate arătându-mi
Chipul...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!