eugen lovinescu memorii

* * *

Se-nvârte ca o moară de memorii,
În jurul nostru, orga de lumini,
Aruncă cu poeme-aleatorii,
Din vechiul continent cu lamantini.

Iar moara macină memorii intrisece,
Cu lamantini fantaşti, prin stropi de apă rece.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am uitat

Să nu mă-ntrebi de când sau de ce aştept.
Mi-e teamă. Am uitat
în paragina peronului acesta zgâriat de memorii
taina
frunzei cu copac
aripilor cu pasăre
cuvântului cu eu.
Devin
frunză
aripă
cuvânt
din povestea rămasă nespusă.

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă fumez în goliciunea mea
fără filtru
mă fumez până în memorii
cu inimă cu tot
mă fumez de tristeţe
de disperare
de frică
mă fumez resemnat
şi mă scutur pe trotuar
sunt propria mea ţigară
ultima din pachetul vieţii

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals funebru

Soborul începu c-o distinsă nepăsare.
Imaşul amărât şedea sub florile-negrite-
În vals de tunici uzate...
De acum în infinit, c-o armonioasă apăsare.

În ceaţa de note psalte,
Serata zilei s-a coagulat la moarte-
Picură memorii oneste şi lente...
Când ne amintim de efemeritate...

poezie de Maria Neski (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals funebru

Soborul începu c-o distinsă nepăsare.
Imaşul amărât şedea sub florile-negrite-
În vals de tunici uzate...
De acum în infinit, c-o armonioasă apăsare.

În ceaţa de note psalte,
Serata zilei s-a coagulat la moarte-
Picură memorii oneste şi lente...
Când ne amintim de efemeritate.

poezie de Maria Neski (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!

Templierul

EUGEN DORCESCU

TEMPLIERUL

Mi-am amintit cumplita "Dies Irae",
O zi de răzbunare. O, ce zi!
Cu trup cicatrizat în bătălii,
Mă îndreptam, la trap, spre-o mănăstire.

Pe drum, eu, brav oştean al lui Hristos,
Eu, lângă Crucea Domnului, străjer,
Am fost trecut prin sabie şi fier,
De oamenii lui Filip cel Frumos.

Amurgul, cheag de sânge vineţiu,
Şi soarele de spuză şi de scrum
Au preluat destinul meu postum.
Şi iată, peste vremi, sunt iarăşi viu.

poezie de Eugen Dorcescu din revista "Vatra Veche", nr. 2, 2020 (5 februarie 2020)
Adăugat de Eugen Dorcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incomplet

Acum ţi-e frig şi întuneric,
Iar ploaia-ţi răvăşeşte-n oase
Al vieţii tale trist generic
cu literele şterse, roase.

Şi suferi lipsa de lumină
Ce-n ochi îşi sapă gol mormânt
Memorii reci, fără de vină,
Spre groapă poartă legământ.

Cu stropii reci de printre nori
Cobori în lut ca să mai mori...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eugen Dorcescu, Nunc stans

EUGEN DORCESCU
NUNC STANS
(Inedită)

Ai vrea să-l ştii pe-acela care este,
Prin vârste, şi de-a pururi, fericit?
Îl vei afla-n cerdacul unui schit,
Topit, înmiresmat, desăvârşit,
În flori de fân şi-n adieri celeste.

Urcasem nesfârşite serpentine,
De jos, din aşezare, către cer,
Printre păduri de paltin şi de cer,
Sub lespedea tăcerilor alpine.

Sus, pe platou, ca într-un vis, şezum:
Arhaici călători, privind bătrânul
Călugăr ce-şi cosea, în vale, fânul
(Pe care-l taie, poate, şi acum).

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Dorcescu din ziarul "Timişoara", Timişoara, 12 august 2022, pagina 1 (12 august 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ioanitul

Eugen Dorcescu

Ioanitul

Bătrânul Cavaler se-ntoarce-acasă,
Frumos şi pur, la fel ca la-nceput.
Nici urmă n-a rămas din lănci şi scut.
Din strigătul de luptă – o grimasă.

Luna de jar şi soarele de fier,
Ritmând, îi luminează Infinitul.
Mustesc de vid şi zorii, şi-asfinţitul,
În vidul greu dintre pământ şi cer.

Aşa se pierde el, spre Împăratul
Pe care-o viaţă-ntreagă l-a slujit:
Frumos şi pur. Şi mult prea fericit.
O rană-i taie inima, de-a latul.

poezie de Eugen Dorcescu din Eugen Dorcescu, Elegiile de la Carani, Editura Mirton, Timişoara, 2017 (18 martie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul sacru

Eugen Dorcescu

Visul sacru
Mirelei-Ioana

Ce fericiţi dansam noi doi în vis!
Ah, visu-acesta El ni l-a trimis,
Din negura şi veşnicia Sa,
Spre-a ne redobândi şi vindeca!

Simţeam cum tactul muzicii asculţi.
Dansam: Tu-mpodobită. Eu - desculţ.
Frumoşi şi puri. Un heruvimic luth
Sacraliza eternul început.

Ce fericiţi dansam azi-noapte-n vis!
Ştiu: visul sacru Domnul l-a trimis.
Ne-a reclădit femeie şi bărbat.
El m-a rănit. Tot El m-a vindecat.

poezie de Eugen Dorcescu din "Timişoara", 14 ianuarie 2022, p. 8 (14 ianuarie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!