erată

Erată

În veştile vremii mereu o erată.
Ziarele plâng cum n-au plâns niciodată!

Coloane întregi ne tot dau de ştire
Cum zilnic se umplu de zor, cimitire.

Şi n-ar fi exclus să aflu odată
Cum vremile însele devin o erată.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erată

Şatesprezece iunie, ziua beateagă
Cine-o înţelege, n-o mai dezleagă
Gol în sertare scrib la pupitru
Semnu-ntrebării liber arbitru
Ceaţa pe gemne înrourată
Flacăra arde ca o erată
Pâncă când moare de vlagă pana
Vuietul străzii veşnic capcana
Cine mai vede, cine-o mai ştie
Vânătorul de fluturi e-n colivie;
Geme azilul bătrân de pramatii
Zilele lumii se scurg după gratii

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu erată

de mi-ar fi dat să cer, aş mai trăi o viaţă,
aceeaşi, dar văzută cu ochii de acum.
de ce? m-aţi întreba... v-aş spune, clar, în faţă:
aş vrea să-mi scriu finalul la ultimul volum.

finalul? ce vă miră, e unicul cuvânt
şi prima mea durere cu lacrimi pe obraz,
e mama mea de-a pururi şi tatăl meu cel sfânt,
e dulcea fericire şi cel mai greu necaz.

de mi-ar fi dat să cer, dar cine poate cere
ceva ce nu-i al lui şi nu a fost vreodată?
pe veci mă resemnez în neguri de tăcere,
volumul meu s-a scris: iubire cu erată.

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Test la prima noapte de dragoste

Poate genunchii n-au habar
de strâmtoarea Gibraltar

De cântă ca doi nebuni
ascunzând alte minuni

Şi de sânii tăi de fată
ce-s a raiului erată

Coapsele sublime dealuri
poartă cerul valuri-valuri

Şi-i răstoarnă iată brazda
şi pe stânga şi pe dreapta

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (21 aprilie 2012)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să mă cerţi

Să mă cerţi când sunt doar copertă
Rămasă cu o erată inertă
Făr'atingerea filelor inimii
Recitind iubirea caldă a mâinii

Gustând din miezul aburind privirii
Ce mai îngheaţă când nu te zăreste
Si bucla adieri nu-mi şopteşte
In poeme sărutate nemuririi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sensul meu
este să mă scarpin de Dumnezeu!

Şi totuşi..... nu am dat postarea fără
erată...
Sensul meu
este să mă scarpin de Dumnezeu
şi El de Mine
şi amândoi odată!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strabateri

Mi-e străbătută cartea
De-a vieţii noi iscoadă
Şerpii mei plâng
Privirea-i bifurcată
Legenda răvăşită
Pe-altarului corvoadă
Reeditează temeri
Înscrise la erată

Mi-e străbătută cartea
De-un vers pierdut la zaruri
Arginţii sună gongul
Talentu-i vizitiu
Cuvântul se cabrează
Nu vrea să poarte hamuri
Spectacolul începe
Sfârşitul… nu i-l ştiu…

poezie de Silvia Miler
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg sentimental

Stând pe un picior de neagră erată
Îngerii ling sare din cerul de vată.

Fluturii zboară în ochi de porumbei,
Lupii se ascund în cetele de miei.

Din furtuni coboară fulgere puhoi,
Pe câmpul de răbdare lilieci-s goi.

Vise dulci culeg, devin sentimental,
În ascuns amurg sub nechezat de cal.

Şeaua lunecă-n costelive priviri,
Dansez pe coapsa noilor iubiri!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumez o ţigară

ticăloasă şi fierbinte ce-mi ucide
viaţa foc cu foc
ţigară cu ţigară
este popasul intoxicării
pe care mi-l permit
impertinent cum am devenit
fumul îţi sărută coapsa
peste cadavrul meu
scriu finalul cu ultima ţigară
fumată pe ascuns
sunt un şcolar fugit
care a dat de prima iubire
fumată la un picnic
cu erată pe pachetul mototolit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La furat de ghiocei

Din ram de crez în brâuri ni se-arată
a îngânare frunze nupţiale...
În clipele cu îngerii egale
lumina strigă-n sânge, sub erată.

Pe umbre-i susur, tainelor năvale
a patra-n slăvi dimensiune-mbată
cunoaşterea-i sămânţa-n ou curbată,
de lacrimă-s fântâni primordiale.

Când noaptea naşte de-ntuneric plozii
himerice-a lor braţe ne cuprind
infern de parcă-şi bagă vârful cozii...

Cafele-n zori ne sapă-n vorbe rid
ducând la zei merinde cu ambrozii
la furt de ghiocei ce-s înflorind.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!