Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

drumul cărții

Poezii despre drumul cărții

Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.

Rezultate pentru drumul cărții în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:

Drumul...

Consilierul președintelui român Traian Băsescu, Iulian Chifu, a menționat că: "Drumul spre Uniunea Europeană pare definitiv compromis pentru Republica Moldova, prin atacuri fundamentale la adresa statului de drept."

... drumul meu e compromis demult
drumul meu e presărat cu sare
și e drumul celui ce-a putut
să reziste implorînd iertare

drumul meu e drumul lui Isus
drum pavat cu toate pietrele din rai
drum pe care ca și el îmi duc
crucea răstignitului meu plai

maică, m-ai iertat de-atâtea ori
spune politrucilor să iasă
și ridică-mă ușor de subțiori
și mă adă, maică, iar acasă...

poezie de (3 mai 2013)
Adăugat de Iurie OsoianuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De carte infiat...

Ochiul lucid al Cărții îmi disecă
Și îmi traduce gându-nnoitor –
Cartea îmi este înger păzitor.
Eu sunt copilul tău, Bibliotecă.

De Carte înfiat, de ea crescut,
Simt, tainic, glasul Cărții când mă cheamă.
Cu drag, îi zic Bibliotecii mamă,
Și pentru ea – sunt sabie și scut.

Norocul e mereu altundeva,
Dar niciodată nu e prea departe –
Zgârcit cum este, totuși ne împarte
Câte puțin din avuția sa...

Când vine ziua norocoasă-a mea,
Aș vrea să cred că m-a visat o carte...

sonet de (15 martie 2016)
Adăugat de Maria GontaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Mă strigă-al cărții glas mult prea devreme

Mă strigă-al cărții glas mult prea devreme.
Lumina zilei pare temătoare,
Iar cerul prinde în obraji culoare,
Când de timpane i se sparg foneme.

Trec nopțile trezite din visare,
Cu stelele-n sclipiri de diademe.
Îndrăgostiți, petrec clipe boeme,
Și-și dăruiesc iubirea, scumpă floare.

Tratez singurătatea-mi cu cuvinte.
Din inimă s-a revărsat iubire.
Spre 'nalt rostesc o simplă rugăminte:

Să mor aș vrea în plină strălucire,
Golind paharul de amor fierbinte,
Din unică, de neuitat sorbire.

sonet de din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Ausweis

Scot sângele ștampilat la vedere.
Mi se dă drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Întârzii o secundă, dar mi se dă drumul.

Scot îndurătoarea limbă vorbită, - la vedere.
Dicționarele sunt pregătite, așa că mi se dă drumul.

De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.
Sunt liber, i-am răspuns,
așa că nu am chef să-ți răspund.
Ea a stat un timp descumpănită,
apoi, mi-a dat drumul.

Am pe mine toate ștampilele.
Dacă vreți să știți
eu, unul, sunt în ordine,
mie mi se dă drumul.

poezie celebră de din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul

... azi renasc cu tine, azi pornesc la drum
drumul meu de câine, drumul meu de fum
și drept călăuză am o stea polară
tristă și confuză, limpede și clară

știu că pot ajunge dincolo de toate
spații pot străpunge, vremuri revărsate
și mai știu- ca tine n-am să pot străbate
drumul meu de câine și pumnal în spate...

poezie de (2 ianuarie 2018)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Yuan Mei

Pe drumul spre Ba Ling

De lângă iezerul Dong Ting călătorim spre vest
către Templul Zeiței;
aici femei cu sprâncene vopsite
relaxează peregrini obosiți.
Orașul de munte este pustiu,
magazinele se închid devreme;
lumina farului din turnul fortăreței e încă departe,
când tragem barcazul la mal se va fi făcut deja târziu.
Nu vorbim dialectul locului—
vom angaja interpreți;
ce păsări ciudate! — nu le cunosc numele;
sunt stingherit ca un învățăcel al Cărții Odelor.
Cât de improbabil să găsesc un luntraș
care să-mi înțeleagă inima:
de fiecare dată când deschid hubloul cabinei
văd pe țărm un tufan înflorit.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Mihaela Banu

Harul versurilor mute

Harul versurilor mute,
Pe căi de ele știute,
Muzele îl picurară
Drept la mine-n călimară.
În cerneală-albastră tocul
Și-a-nrădăcinat norocul,
Pășind pe-ale cărții pagini,
Nelăsându-le-n paragini.
Și-alte patru ursitoare,
Adunate-n șezătoare,
Mi-au pus în mână condeiul,
Florile de crin și teiul
Și vorbe nenumărate,
Să le-ntorc pe fețe toate.
Rimele împerecheate
Se avântă deșucheate,
Îmboldindu-mi mintea iute
Vers cu vers să se sărute.
Contopite-n poezie
Așteptau de-o veșnicie,

[...] Citește tot

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Any Drăgoianu

Drumul meu nu e pentru un strigăt și atât

drumul meu e pentru un cântec întreg
unde sufletele se schimbă între ele
un dans lent
o adâncire a liniilor vieții
o curbare a sensurilor
unde măștile cad pe iarba moale
și întregul devine întreg

drumul meu nu e pentru un copac și atât
drumul meu e pentru o pădure
unde poveștile se scriu singure
pe ramurile înmugurite
ca o prelungire a adevărului crud

drumul meu nu e pentru un soldat fricos și atât
drumul meu e pentru o armată bine plătită
care trăiește într-un singur soldat
o alungire a umbrelor pe scoarța copacilor
o hartă trasată de gloanțe

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul către casă
e drumul ce îl dorești.
E calea ce nu te lasă
prin lume să rătăcești.

catren de (decembrie 2019)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călător la drumul mare

Un vânt întunecat se zbucima-n copacii vuitori
Luna era năluca unei corăbii strivite printre nori,
Drumul, o dungă palidă peste posacul bărăgan –
Și călătorul la drumul mare
Venea călare – venea călare –
Străinul a venit călare și-a oprit la vechiul han.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook