dop

dop

Dopul

Când din marile izvoare
Nu rămâne nici un strop,
Grija pentru conservare,
Evident, se cheamă "dop".

definiţie epigramatică de Dimitrie Jega din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dop de ceară, urechea îţi poate face lumânare.

aforism de N. Petrescu-Redi din revista "Cronica" (ianuarie 2009)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fi destupat primăvara mărul înflorit, ca pe-o sticlă de şampanie, căci vrabia a sărit ca un dop, şi crengile sunt înspumate de flori!

Ionel Teodoreanu în Vrăbiile
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asemenea unui vin bun, căsătoria devine mai bună de-a lungul anilor; cu condiţia de a o astupa cu un dop.

citat din Gene Perret
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sprijin

Ca să-l ajute consistent
Să poată trece încă-un hop,
Depuse-o cerere cu dop
Francată cu trei timbre Kent!

epigramă de Ilie Ciobescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i femeia

E ca o sticlă de vin bun,
Pe care-l bei strop după strop.
Iar când e goală, eşti nebun
... De nu-i pui "dop".

epigramă de Gheorghe Leu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La introducerea recursului

Vrând să vadă unde-şi lasă
Jalba-i spuse un miop:
- Cea cu timbru-o pui pe masă
Iar sub masă - cea cu... dop!

epigramă de Ionel Iacob-Bencei din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sticla mea

Sticla mea e ca iubita-
Mă îmbie strop cu strop,
Dar nu-i place-afurisita,
Să mă lase-a-i pune... dop

epigramă de Mihaela Banu din Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auto-cunoaştere

Eu sunt un teanc de egou-ri, sine peste sine
Prin spirala vremii. Cu o mână metafizică
Ridic ferma ca pe-un dop şi văd ca prin sticlă
Ferma în fermă – şi în centru pe mine.

poezie de Norman MacCaig din Vara la ferma, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este funcţia rapidităţii cu care se schimbă pozele în filmul nostru propriu, ca fapt şi consecinţă, de la o poză la alta. Noi simţim timpul în funcţie de simţirile pe care le experimentăm în acel timp. Dacă luăm, spre exemplu, situaţia omului care se află aşteptând într-un dop de circulaţie, când el se grăbeşte la o întâlnire importantă, el simte fiecare secundă ca fiind eternitatea. În comparaţie cu aceasta, omul care ia cina cu iubita lui la restaurant are impresia că timpul zboară, iar dacă analizăm cele două situaţii, amândoi stau pe aceeaşi axă a timpului şi acela care stă două ore în dop şi acela care petrece două ore la restaurant, numai că simţirile lor crează senzaţia timpului. Dacă eu pot să diger fiecare poză din viaţa mea şi să trec cu viteză la o altă poză, aceasta se numeşte că scurtez timpul. Dacă nu sunt în stare să diger fiecare poză şi rămân prins în ea până o diger, o învăţ şi mă descurc în ea, abia atunci sunt pregătit să trec la o altă poză, deoarece toate aceste poze sunt obligate să creeze în mine pregătirea pentru simţirea Puterii Superioare şi dorinţa de a fi ca Ea. Asta este tot ceea ce acest film trebuie să mă înveţe pe mine.

Michael Laitman în 1000 de sfaturi oentru viaţă
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!