doborat

* * *

sărut o frunză şi
ştiu deja
tot ce se va scrie pe hârtia extrasă
din copacul ce va fi doborât
din care tocmai
a picat frunza

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbii negri

Apele şuşotesc la urechea cerului.
Cerbilor, voi aţi sărit spaţiul milenar,
Tenebrele stâncii la mângâierile văzduhului.

Vânătorul ce v-a doborât, geniul ce v-a văzut,
Ca eu să le iubesc pasiunea, de pe largul meu ţărm!
Şi dacă aş fi avut ochii lor, deodată la ce aş spera?

poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mina de aur

În fiecare copac doborât
moare o pădure

În mănuşa de un alb imaculat
mâna lui era plină de sânge

Omul e un roi
de galaxii neexplorate

ca o mină de aur
pe lângă care trecem
în fiecare zi neglijând-o

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laşitate

Împreună,
n-am fost
şi nu vom fi
niciodată,
pentru că dragostea
avea altă formulă,
iar noi,
doi muritori de rând,
n-am ştiut-o.
Şi chiar dac-o aflam,
nu eram capabili
să ne bucurăm de ea.
Purtăm
prea multă laşitate
în spate,
laşitate ce ne-a doborât...

poezie de Any Drăgoianu (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul-pasăre mort şi bizonul trăgând să moară

Lung corp care întruchipase entuziasmul exigent,
În prezent perpendicular pe rănitul Brut.

O, răpusule fără măruntaie!
Doborât de cel ce fusese mahăr şi care, împăcat, moare;
El, dansatorul abisului, duh, mereu gata de-a naşte,
Pasăre şi fruct perverse de magii cu cruzime salvate.

poezie clasică de Rene Char, traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbăţie

Ştim că astăzi suntem striviţi de greutăţi
Şi de tot ceea ce se întâmplă în prezent.
Vremea noatră este vremea bărbăţiei
Şi bărbăţia nu ne părăseşte.

Nu este o nenorocire să cazi doborât de gloanţe
Nu este o soartă amară să-ţi verşi tot sângele
Când o facem ca să te apărăm, gândire rusă
Măreaţă cultură rusă.

poezie celebră de Anna Ahmatova (1941)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E prea târziu ca să regreţi

E prea târziu ca să regreţi
că n-ai făcut tot ce ai vrut.
În zadar vrei să repeţi
timpul care a trecut.
Viaţa-i grea, e şi uşoară,
te urcă şi te coboară,
de doborât nu te doboară.
Moartea este-aceea care
îţi ia ultima suflare,
şi tot ce-ai trăit, dispare.

poezie de Dumitru Delcă (26 martie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire

Când tu numai eşti cu mine,
Eu de ce să-ţi dau târcoale?
Consider că e mai bine
Ca să nu-ţi mai stau în cale.

Eşti liberă. Fă ce vrei!
Altă fată-am să iubesc.
Şi nu una, poate trei.
Mai am vreme să trăiesc.

Dacă aşa ai hotărât,
Aşa să rămână fată.
Pe mine nu mai doborât.
Viaţa pentru asta-i dată.

poezie de Dumitru Delcă (15 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

O sărbătoare pe munte

Pentru a ne spăla şi limpezi sufletul de regretele unei întregi vieţi,
Am golit vinul din o sută de pahare.
A fost o noapte de neuitat....
Sub clarul de luna întârziam să mergem la culcare,
Dar în cele din urmă vinul ne-a doborât;
Ne-am culcat acolo sus, pe munte,
Cu pământul drept pernă – iar pătură, cerul spuzit de stele.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste...

Tu, pacoste,
Mi-ai dat nume
Într-o lume
De corvoadă
Să mă roadă,
Mi-ai dat raiul
Cu vătraiul
Şi dugheana
Să-mi vând pana
Pe versete
Amulete,
Iubăreţe
Şi-ndrăzneţe,
Mi-ai luat plata,
Judecata,
Întru-cât
M-ai doborât,
Să-ţi tai calea
Să-ţi iau jalea,
Să-ţi fiu punte

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (10 septembrie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!