Poezii despre diogene
Rezultate pentru diogene în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Rondelul lui Diogene
Dacă omul e-o greșeală
Și Dumnezeu Adevăr,
Iar geniul, cu prostul, văr,
Țara noastră nu-i normală!
Cu o cântăreață cheală,
Ce n-are nimic sub păr,
D-aia intru-'ntr-un ciubăr,
Să cer lumii socoteală...
Și să scot, clar, la iveală,
Când viermele intră-n măr,
Diogene fără-astâmpăr
Adevărul din țicneală...
Dacă omul e-o greșeală!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre adevăr
- poezii despre țări
- poezii despre viermi
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre prostie
- poezii despre muzică
- poezii despre mere
- poezii despre greșeli
Diogene
Acest atenian de faimă, din vechime,
Ce căuta un om cu felinarul
Disprețuia măririle și harul,
Și regilor vorbea de la-nălțime.
Lângă cetate își avea hambarul
Și casă și nevastă, slugărime...
Pe semeni judecându-i cu asprime
Puterilor își cunoștea hotarul.
Venise fără niciun dar pe lume
Dar jinduia un nume, un renume
Și-atuncea, iată zdrențele viclene.
Mânca vârtos bucate de tot soiul
Apoi pleca, rostogolind butoiul:
Mă duc în târg să fac pe Diogene!
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre mâncare
- poezii despre celebritate
- poezii despre soție
- poezii despre monarhie
- poezii despre graniță
- poezii despre căsătorie
- poezii despre Diogene
- poezii despre Atena
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Servus, Diogene!
Liniștea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai țiuind
Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca și luna
Și pe urmă pier
Patru și un sfert
Cântă iar cocoșii
Tare. Ticăloșii,
Ce să fac? Îi iert.
Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la și juma'te,
C-apoi e lumină
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre timp, poezii despre zbor, poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre urechi, poezii despre stele, poezii despre noapte sau poezii despre nevinovăție
Diogene și Platon
Eu, câinele - ți-am adus ție Platon un cocoș viu
jumulit de pene - ca să vezi cum arăți
despuiat de orgoliu: biped, viu, fără penaj.
poezie de Wit Jaworski din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre orgoliu, poezii despre câini, poezii despre cocoși sau poezii despre Platon
Ca Diogene-ascuns...
Ca Diogene-ascuns, într-un butoi,
Pe-un vers îmi legăn scurta existență...
Ce-i dincolo de doage? Aparență!
Dau cep și curge-o lacrimă spre voi.
Aceeași zdreanță-o port și-mi este bine!
Cum, fără rost, pierduți printre castani,
Îndrăgostiți flămânzi și fără bani
Apatici trec-și cinici-ca și mine!
poezie de Mihail Mataringa din Singur în Atlantic (2008)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie, poezii despre iubire, poezii despre existență sau poezii despre bani
Ghemuit într-un butoi
ghemuit într-un butoi
și din care-ncet se scurge
taina vieții demiurge
rătăcită printre noi
fuge somnul de pe gene
lișițele dorm pe baltă
ghinioanele fac haltă
doar la mine, Diogene!
aș aprinde lumânarea
și să trec așa prin vremuri
că tu n-ai de ce să tremuri
dacă mi se schimbă starea
m-am născut și totuși parcă
altă naștere mă cheamă
zestrea lumilor - o zeamă
mai subțire ca la zarcă!
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre naștere, poezii despre viață, poezii despre schimbare, poezii despre lumânări sau poezii despre ghinion
Câmpuri eoliene în Dobrogea
Eol, al vânturilor zeu,
N-a dispărut ca Diogene
Ci pe meleaguri dobrogene,
Moriști învârte teleleu
Ba chiar mai mult, lui nu-i e greu,
Ca la odrasle pământene
Prin chiloței, sau prin izmene,
Să vânture discret, mereu
Iar din eoliene câmpuri,
El naște mii de kilowați
Căci dinspre mare, rânduri, rânduri,
Trec nori de aer alergați...
Când trage Marea Neagră vânturi,
Noi, devenim mai luminați.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre negru, poezii despre lumină, poezii despre devenire, poezii despre aer, poezii despre Marea Neagră sau poezii despre Dobrogea
Bună dimineața
Liniștea pe grind
Ca un lucru vechi
'mi-ntră-n urechi
Numai țiuind
Stelele pe cer
Una câte una
Se sting ca și luna
Și pe urmă pier
Patru și un sfert
Cântă iar cocoșii
Tare. Ticăloșii:
Ce să fac? Îi iert.
Cu sau fără vină
Un nesomn mă bate
Pân-la și juma'te,
C-apoi e lumină
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sonetul de piatră
Ieri am călcat o piatră și mi-e sete,
De gura ei cu înjurături viclene,
Mi-e o foame oarbă să fiu luat în pene
Și doar iubirea albă să mă îmbete!
Mi-e dor nespus să beau ca Diogene, ca d
Mâhnit că am ridicat-o de sub pietre,
S-o dau ca pe o ființă între fete,
Cu sânge în ea, cu inimă și vene!
Și-aș vrea ca în prundișul de pe stradă,,
Să fac un parc cu tei, o grădiniță,
Ceva durabil, doar cu o peniță!
Dar piatra ce-o aruncă din livadă,
Vecinul meu de casă și portiță,
E arsă, fără suflet și... e fadă!....
sonet de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre tristețe, poezii despre trecut, poezii despre tei, poezii despre sânge, poezii despre suflet, poezii despre parcuri sau poezii despre inimă
Invenții
Invenții, o mie de nume,
deșert - o mie de glume,
ți-aduc la picioare o lume,
asta ce spune?
Timpul, ca fluviul Mekong,
trecu fără surle și gong,
treziți la țărm, lângă Styx,
destinul, o dârâ de pix.
O fi în pericol tandrețea?
Mă-ntreabă vecinul Oțetea,
frunzele sunt în pericol?
Ce secol suav și ridicol?
Nici inima nu se mai strânge,
zace-n risipă, mai plânge,
alarmele-s false, la arme,
uitați de nirvane și karme.
Ajuns-am un Diogene,
Carthagena fără de gene,
cuvintele mele sunt palme
ce-ți mângâie formele calme
poezie satirică de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre pericole, poezii despre inventatori sau poezii despre frunze
<< < Pagina 1 >