delimitare

O idee se defineşte printr-o serie de delimitări. O delimitare presupune întotdeauna o negaţie.

citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

creaţie

Creaţia nu este altceva decât delimitare.

definiţie de Gabriel Liiceanu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

"creatia"?! este contestabila... "delimitare"?! sa zicem ca exista creatie... delimitare la ce ar putea fi?! la creatie sau tot la [...] | Citeşte tot comentariul

Delimitare

Între cei lipsiţi de har
Şi-ăi cu foc în vatră,
Nu e piatră de hotar,
Ci hotar de piatră!

epigramă de Corneliu Berbente din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa dintre psihicul normal şi cel numit bolnav este, pe de o parte, o delimitare convenţională şi pe de altă parte, atât de labilă, încât fiecare dintre noi o trece de mai multe ori în cursul unei singure zile.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul tovarăşului Nicolae Ceauşescu, de la recentul congres al consiliilor populare, de a avea mereu în vedere cine suntem, cui aparţinem, ce vrem, ce ne doare şi ce putem, aşadar şi cum suntem şi cum tindem a fi, se referă la cea mai firească delimitare şi atrage atenţia asupra imperativului identităţii, în care citim şi un îndemn la sinceritate, cuprindere şi aprofundare.

Şerban Cioculescu în Flacăra, Imperativul identităţii (18 septembrie 1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina vieţii noastre, esenţa ei, se află în transferul conştiinţei de sine ca fiinţă separată spre conştiinţa de sine ca Întreg, fiinţă indivizibilă, unica, liberă, atotputernică, Dumnezeu. Viaţa ni se pare o eliberare treptată a conştiinţei divine în noi. Viaţa e asta, numai asta. Cei care încă mai cred în vechiul concept al lui Dumnezeu, pot spune că Dumnezeu a dat oamenilor binele de a-L cunoaşte în sinea lor. Dar e o ipoteza arbitrară. Există şi este corect numai faptul că viaţa omului este eliberare în sine (a principiului imaterial, imobil, nonspaţial şi atemporal) din starea de delimitare şi condiţiile ei ineluctabile. Condiţiile delimitării sunt materia în spaţiu şi mişcarea în timp.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buzunarul timpului de la piept

cu mâna la tâmplă preţuiesc o filă din carte
şi-i mulţumesc timpului ca esenţă a unei metafore
pentru femeia cu zâmbetul unui hotar
din colţul meu de cer

în patul verde cu dimineţi odihnite de îmbrăţişări
notez într-un caiet zilele seri şi nopţile zile
ce vor rămâne în urma noastră
memorabilă iubire

alt poem – aceeaşi femeie
cu fiecare vers mă cuprinde o superbă nostalgie
o necunoscută în ciclul ireversibil al întoarcerii
unui arc al ceasului celest

seninul dintr-o trecere fulgerătoare
o supremă delimitare ce este însăşi viaţa
o imagine trecută pe o invitaţie
la timpul prezent

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia asta care

în mod constant vine pleacă
de la treburile sale
ca o şcolăriţă
ca o dezertoare
aparent
fără prea multe conexiuni
cu exteriorul

poartă pălării cu vedere la sine
merge împachetată

primul strat o face
acceptabilă
aproape simpatică
parcă ai cunoscut-o cândva
de n-o semăna cu-o actriţă?!
(nu, ca să fii actriţă nu este... n-a fost niciodată obligatoriu să fii frumoasă, nici... nici... doar. să fim înţeleşi!)

ai zice că tu, chiar tu eşti una dintre acelea
care subit i-a intrat în graţii (ce vei fi făcut oare?!)

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!