degenerat

Orice sonet
scris de sonat
va fi desuet
şi degenerat

catren de David Boia (8 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proză

Amorul meu hidos ca un satir,
Copil degenerat,
Invinetit, privind transfigurat,
Ieri a murit zbatandu-se-n delir.

Aici, cu voi, prozaici pamanteni,
Asasinat pe drumuri a murit,
De zurnetul de luni inabusit,
In lumea asta plina de dugheni.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armă

Conceptul derivă retoric
Din sintagme coercitive
A fost pe vremuri elogiat,
A existat şi-n epoca de piatră
Dar probabil cu mult înainte
În vremuri imemoriale,
Se ţinea în teacă sau tolbă,
Era făcută cu artă de sorginte
Acum a degenerat în permis
Plus o puşcă cu lunetă
Pentru anumiţi vânători,
Deunăzi pornea atacuri feroce
Urmând itinerarul cătări
După o ultimă secvenţă,
Mă tem să nu degenereze
În şiraguri de agresiuni,
Să nu ne mai fie malefică
Să nu ne ucidă fauna şi fiinţa.

poezie de David Boia (5 decembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turnură

Atunci fiecare dorea schimbare
Nu aşa de dragul schimbării
Ei doreau efectiv să fie mai bine
Când a fost trecut pragul decisiv
Ce mai euforie totală
Speranţa crescuse exponenţial
Atinsese cote alarmante
Din neatenţie şi lipsă de vigilenţă
S-au produs busculade
Încât s-a ajuns la dezordine
Care a degenerat în distrugeri
În fiecare loc s-a distrus ceva
Şi nu s-a înlocuit cu nimic
Aşa sau înmulţit golurile
Şi vidul pare că se extinde
Ca un univers ce se disipă
În mod tot mai accelerat.

poezie de David Boia (9 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

RMN Revoluţionar

Când Arpagic motanul
fotoliu'a cucerit.
Când Polonicul pute
în sosul pregătit.
Poporul se intrigă
şi zice cu umor:
"Voinici în dizidenţă
ce tineri avântaţi!
Căzut-au frânţi de luptă
şi-a lor democraţie
e tulbure la minte,
măruntă şi pustie."
Secatu-le-a izvorul,
mintea li s-a blocat
în temniţe de groază,
în prazul preparat,
cu sos picant politic
ce pişcă în popor,
mai rău ca abureala
de la debutul lor.

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Scobitoare
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea lui Eliade

Tăceţi! Cearta amuţească - E-o oră grea şi mare
Aripele ei negre în ceruri se întind,
Astfel lumea-amuţeşte la-ntunecări solare,
Astfel marea-amuţeşte, vulcane când s-aprind,
Când prin a vieţii visuri - oştiri de nori - apare
A morţii umbră slabă cu coasa de argint.
Tăceti! Cum tace-n spaimă a Nordului popor,
Când evul asfinţeşte şi dumnezeii mor.

Aducaţi-vă aminte de-acele nalte poze
De frunţile-n lumină a vechilor profeţi,
Pe un pustiu de piatră, pe cer d-azur şi roze
Trecu un stâlp de flacări ce lumina măreţ
Şi-n fruntea unui popol pierdut în chin - e Moze,
Şi sufletul lui mare, adâne şi îndrăzneţ,
Prevede că din sânul pierdutului popor
E viitorul lumii şi-al ei mântuitor.

El n-a văzut pământul promisiei divine,
Viaţa lui se stinse în munţii slabi şi suri,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şcoala de văduvi

Iată cearta revoluţiei cu lumea,
şi cum se face de ne-ajunge lanţul mecanic al istoriei,
ca o cătuşă unsă pentru a rupe: proscrisă
e jumătatea mare din viaţa omului simplu dar prost,
jumătatea cealaltă aparţinându-i de drept lui Dumnezeu!

Cărămizile igrasioase ale memoriei colective,
lăsându-se greu pe braţele fine, gălbui,
de ţăran degenerat, preacurvit şi ameţit de benzină...
Memoria colectivă lor le aparţine, ei pretind că au obligaţia
morală de a ţine minte pentru noi toţi. Şi pentru ei.
Nici lăzile de lemn strunjite, încă aspre, cu care au venit
ca pentru un fel de asalt, de război fratricid şi sfânt,
nu le-au uitat şi nu le-au aruncat. Ei nu uită nimic.
Şi le mai fac perne, din când în când, aşa tari cum sunt,
însemnate chimic pe viaţă, aidoma fierului înroşit,
răsuflând cald a pâine râncedă dinlăuntru, a dimie soioasă
şi a fier coclit, de seceră neudată.
Ei nu uită nimic, ei sunt banda magnetică,
jurnalul viu al istoriei. Datorită lor se îneacă bourii naţionali

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!