degajat

Sa fii activ intr-un chip degajat, ca o pasare in zborul ei vesel, ca un artist, fericit in inaripata lui straduinta de a gasi expresia justa a ceea ce contempla.

Sfântul Simeon Teologul în Filocalia-vol. 6
Adăugat de Corynna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ramona: Bine, bine! Asta înseamnă, adio zestre!
Romică (degajat): Te iubesc, mândruţo! Nu mă interesează partea materială.
Ramona: Ah, darling! Şi eu care credeam că pentru zestre...

replici din piesa de teatru Oile Domnului (Satul electronic), scenariu de Valeriu Butulescu (2001)
Adăugat de A. Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu ne simţim niciodată în largul nostru în prezenţa unui învăţător? Întrucât suntem conştienţi că şi el nu se simte tocmai degajat în preajma noastră. El se simte nelalocul lui şi în afara societăţii egalilor săi. El apare precum Gulliver ivit din mijlocul micuţilor săi oameni.

citat din Charles Lamb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbesc

cu moldova şi tre
sar în jocul ăsta fantastic
discutăm aprins stins
cu vodcă la cap
eu om ea apă
ea trăieşte într-o salcie
trec peste ea degajat
un fel de minge aban
donată
totul stă în puterile mele
să spun ce trebuie să spun
vocea e un orăcăit de uşă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crez

De când în blocuri ne-am mutat,
Oricine este deranjat
Iar omul "supraetajat"
De zgomote e afectat
Şi-al meu vecin n-a ezitat,
Insidios, dar degajat
Zi, noapte, nu m-a neglijat,
Spre a nu fi nicicând uitat
De-aceea, am un singur crez,
Ce-n viaţă-mi face strategia:
Mereu vecinul îmi stimez,
Şi simt în suflet bucuria
Că liniştea ce o păstrez,
Nu-i deranjează... gălăgia.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce, e păcat?

Azi băieţii poartă barbă,
Nu ştiu din ce raţiuni,
Brici era din vremea oarbă,
La bărbaţi făcea minuni!
Chiar şi la o întâlnire,
Poţi să mergi nebărbierit,
Cu plete sucite-n fire,
Pantaloni de necârpit,
Ţigara în colţul gurii,
Smartfonul ţinut în mână,
Vorbele ca-n fundul şurii,
Aruncate ca la stână.
Dar şi cea la cinʼte-ai dus,
Nu se lasă mai prejos,
Stă în blugi, crăpaţi mai sus,
Mişcând fundul curajos.
De-i întrebi din ce trăiesc,
Te înjură degajat,
Taţii noştri, e firesc,
Ne susţin, ce, e păcat?

poezie de Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoana este îmbrăcată, cum purtau înainte vreme mahalagioaicele, cu barej havai legată la cap, rochie şi pieptar de lână de aceeaşi coloare, şi un tărtănaş conabiu, făcut cu igliţa; în mâni, mănuşi de imitaţie de mătase fără deşte. E o femeie de vreo cinzeci de ani destul de bine ţinută; cam prea dreasă la obraz; sprâncenele ca nişte lipitori; dinţii cam negriţi de ristic şi de tutun; foarte veselă şi vioaie, vorbeşte şi gesticulează degajat, chiar cu multă volubilitate şi cu o figură plină de expresie. Tânărul are aerul unui impiegat de minister; redingotă de camgarn la trei butoni, cravată strigătoare, pantaloni de coloarea oului de raţă leşească şi pălărie cilindru. El urmează cu încredere pe femeie, care intră cu pasul hotărât.

Ion Luca Caragiale în Art. 214 (1901)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl lui, Iulian Enka, i se păru un om blând, simpatic. De ce el îi spunea "blondule"?! Intrară în cameră, unde se afla nu doar Diana Enka, ci încă doi oameni, ceva mai în vârstă, dar nu foarte bătrâni. În urma Liei apăru Lucian. Păru surprins, dar bucuros de prezenţa celor doi. Privi spre blond; acesta nu-l avertizase că se mai afla cineva în casă. Dar zâmbi degajat şi se grăbi să-i salute pe cei doi. Aceştia îl îmbrăţişară cu căldură. Lia pricepu; erau bunicii lui. Era în casa comandantului misiunii, la masă cu familia acestuia. Se întrebă din nou în gând de ce o adusese el oare aici? Părea însă sigur că nu cu vreo intenţie necurată faţă de ea, deci Lia se mai linişti; n-avea motive de îngrijorare. Lucian îşi sărută cu drag bunicii. El plecă şi dispăru după o uşă; dincolo de ea se afla, presupunea Lia, bucătăria. Dar de ce-o lăsase singură, la masă, cu familia lui? Zâmbi încurcată spre acei oameni; pe domnul şi doamna Enka îi mai văzuse, doar o dată, la oficializare, dar i se părea ciudat să se afle la dânşii acasă, ba chiar la masă cu aceştia.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fiinţele fii drept!

Prima zi din săptămână
Mă gândesc să merg la târg.
De prin sate, din comună
Şi de-aiurea, vin cu sârg
Gospodari ce se îndreaptă
Înspre piaţă de cu zori.

Oamenii fac parte dreaptă
Şi-s cinstiţi ca vânzători
Şi nerăbdători aşteaptă
Cât mai mulţi cumpărători.
Drumul principal răsună...
Zgomotele de la roţi

Parc-aşa ar vrea să spună:
"Piaţă bună pentru toţi!"
Calea ce conduce-n fine
Spre tarabele-ncărcate
S-a mai degajat, ce bine!
Ca să mai respiri, se poate.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expert în tulburări mintale

a fost chemat acolo ca expert
se gândea să treacă întâi prin tunelul misterului
oamenii au decedat după ce au trecut pe acolo
coridorul cu pereţii de sticlă
făcea legătura între spital şi biroul său
lumina celor patru sori se revărsa
din toate părţile
era o după-amiază minunată
blos cel mare
cel auriu
se afla sus în est şi sub el
se înălţa blis cel mic
cel roşu
în direcţia opusă vedeai limpede
pe cerul purpuriu vestic
două puncte strălucitoare
ale lui peus şi cheus
câmpiile nordice erau luminate
auzise că alinierea celor patru sori
se face din zece în zece ani pământeni

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!