declarata

Cine uită...

Opulenţa şi asfinţitul stau pe acelaşi palier,
am risipit în pripă cuvintele în bezna ce
năvălea peste noi. Dacă poţi, uită-mă...
luna noastră de miere a căzut pradă
vârcolacilor, ne-om aminti cândva, înciudaţi,
că duminica a fost declarată zi lucrătoare...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Octavian Mihalcea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu să negociez clipele

când mă privesc prin nişte ochi zâmbitori
şi-mi ţin inima legată fedeleş
să tacă, să nu bată
să nu strice prin vreo sistolă grăbită
cine ştie ce minune
declarată obişnuită de un notar stelar

nu ştiu să număr invers
am uitat şi de unde încep poveştile
dar mă trezesc pe o jumătate de lună
căutând printre vise

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri de vacanţă

în timp ce el sparge valuri normale,
de vacanţă, la Isola d'Istria, ea
face valuri sintetice cu
coada ei de sirenă gonflabilă în timpanele
lui de suprafaţă... şi de aceea
el introduce un băţ ascuţit ascuţit
în urechea-lagună şi sparge
iubirea ei declarată – sărată – dar ea
încă nu, totuşi nu
îi obturează cu sânii în spume, ah, poli
uretanice mările şi oceanele! – nu
are încă etichetele necesare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile dimineţii

În urma ultimelor ploi,
Din lutul moale din zăvoi,
Au început să iasă,
Firave ca un nou-născut,
Vestind că iarna a trecut,
Corole de crăiasă.

Albastrul din petala lor,
Pătrunde-n suflet ca un dor
De timpul de-altădată
Când tu, privind spre un buchet,
Vedeai în gestul meu discret
Iubirea declarată.

Şi te iubeam cu-atâtea flori
Încât, din ochi culegători,
Mi te-am ales pe viaţă
În primăvara de demult
Când adunam, ca pentr-un cult,
Mici flori, de dimineaţă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţii de răsfăţ

Prinse-n al vântului dans,
Crengile sunt în balans,
Frunzele sunt răsfăţate
Şi pe faţă şi pe spate.

Doamne, fă-mă-n loc de om,
Vânt, pe mândra frunză-n pom...
Şi o toamnă-n loc de viaţă,
Dă-mi, s-o văd cum se răsfaţă...

N-o s-o bat, făgăduiesc,
Numai o s-o dănţuiesc
Până mi-o s-o văd cum pică
De plăcere, nu de frică...

Va fi, promit, declarată
Frunza cea mai răsfăţată,
Iar eu voi fi declarat
Vântul cel mai răsfăţat.

poezie de Marius Robu (13 octombrie 2016)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din uluirea mea...

Din uluirea mea văd ţara în asalt,
Noroiul plin cu sânge e botezat asfalt,
Pâinea cu chimicale e hrana declarată,
Pensionarii foamea ca jertfă încă poartă.

Saliva urii ţâşneşte printre dinţi,
De-atâta supărare şi ceru-i fără sfinţi,
Nu mă întreb de sunt evenimente
Sau fapte bune, cu înclinaţii drepte.

Văd evaziv tâmpenii cu obrazul pătat,
Deşartă e menirea cuvântului brăzdat
De ură, de-ntuneric; apucături adverse
Excavează ochii, lumina să şi-o verse.

De-aceea-s hotărât în cearcăne de nori
Să pun boabe de soare, nenumărate flori,
Din lecţia de viaţă o vorbă-am să preiau:
De voi muri e una, în rest dreptate vreau!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, dulce primăvară

- Zambile, ghiocei, narcise... toporaşi,
Şi parfum divin de flori de liliac,
În suflet mărtişoare candide ne laşi
O, dulce primăvară, ce mult ne eşti pe plac.

Din ce în ce iubire tot mai senin e cerul,
Şi razele de soare ne mângâie pe toţi,
A trecut şi iarna, a luat cu ea şi gerul,
O, dulce primăvară, a tale flori le scoţi.

Din florile frumoase îţi voi face cunună,
Căci tu eşti declarată regina primăverii,
Să străluceşti iubire sub clarul de lună,
Când se retrage ziua şi lasă locul serii.

Cu drag îţi dau a mea inimă, mărţişor
S-o ţii la pieptul tău, lângă a ta să bată,
Îţi împletesc cu ea cuvintele de-amor
Să mă iubeşti la fel, sau mai mult viaţa toată.

poezie de Răzvan Isac (1 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebare

Te rog Doamne, spune-mi, Doamne,
Au simbolurile taine?!
Sunt imagini de prin vis
surogat de paradis?!

E-un copil ascuns în noi
comentând de cifra doi?!
Ce-ntrebare se întoarce
până-n tine se reface

dintrun gând o apă vie
flori din ceruri de-or să-nvie...
Toate ţi le-aş spune ţie
tot ce nu a fost să fie

sfâşierea declarată
printrun vers cu-o nestemată
atârnată în locul lunii
nopţii până-n ochii lumii

[...] Citeşte tot

poezie de Maia Kodrin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XXVII

Fiindc-apoi sfârşit vorbirii puse
şi dreapta-n sus şi-n linişte stătea,
cu voia dulcelui poet se duse.

Când d-alta ce din dosul ei venea
spre vârfu-i fuse-atenţia-ne-ndreptată
prin sunetul confuz care-l scotea.

Precum siculul bou, ce-ntâiaşi dată
mugi cu plânsul cui l-a plăsmuit
cu pila sa şi drept îi fu ca plată!

urla cu glasul celui chinuit,
încât părea cuprins de suferinţă
deşi de-aramă-ntreg era cioplit,

astfel să iasă neavând putinţă,
nici drum, din foc, cuvintele lui fură
în felul său dintâi doar străduinţă.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!