decat in raiul anost

Dragoste oferită

"Mânca-te-ar raiul", raiul vis
Permisiv, moral ucis,
Uliul rău de zbor decis
N-are porumbei de prins.

Porumbiţa porumbeşte
Raiul, raiul româneşte,
Îl râvnesc când te doreşte,
Îl iubesc când te iubeşte.

"Mânca-te-ar raiul" cel rai,
Frunza fericind un plai
Pe care cântă din nai
Dragostea ce-o ai, s-o dai!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Draga mea şi Raiul

Nu jindui Raiul cel de vis,
Ce de religii e promis,
Căci Raiul este-n ochii tăi
Şi-n ale inimii bătăi,
În orişicare sărutare
Şi-n orişice îmbrăţişare.

poezie de George Budoi din Poezii (23 ianuarie 1993)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dovadă că Raiul există

Iubesc o fetiţă cu ochii albaştri,
mă doare privirea lor tristă...
Curaţi, argintii, căutând înspre aştri,
dovadă că Raiul există!

Cais înflorit într-un vis de IUBIRE
mă-ndeamnă să fiu optimistă,
simţind că ne ştim dintr-un Cer de-amintire,
dovada că Raiul există!

Din Soare Răsare, Lumina mă-nvaţă
să cred doar, să nu fiu sofistă,
să-i spun Adevărul, privind-o în faţă,
dovadă că Raiul există!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisire

Raiul nu este un loc, raiul nu este un timp,
dacă nu iubeşti deloc n-ai în viaţă anotimp!

"Starea de a fi perfect" este raiul pentru mine,
viaţa, fără vreun defect, o trăiesc cum se cuvine.

Iubirea-i esenţa vieţii, eu, inimii slujitor,
elixirul tinereţii culeg pentru viitor.

De e soare, de-i furtună, mă aşez unde mi-e locul,
vreme rea sau vreme bună, nu vreau să forţez norocul.

Iar de vine... mesagerul, vestitor duhovnicesc,
îi voi dezlega misterul şi sorocu-i împlinesc.

Ce e viaţa, ce e moartea? Decât o realitate!
Răsfoindu-i toată cartea, ajung la fatalitate.

Este doar o răfuială şi-un cont închis cu trecutul
şi nu-ncape îndoială că-n răboj e scris... pierdutul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost

A fost să fie-aşa, ca niciodată,
făr' de sfârşit, poveste-ntr-o poveste,
doi ochi în ochi şi orice parte peste
o altă parte ne împreunată.

O regăsire-a porţilor celeste
într-un târziu de casă-ntunecată,
un alungat din rai şi-o alungată,
în raiul lor aşa cum nu mai este.

Ar fi putut mai mult de-atât să fie?
Mai multă nepostire-n nopţi de post?
O călcătură-n doi prin apa vie

mai liniştită-a traiului anost?
O şi mai potrivire, sine die?
Ce-ar fi putut să fie... cred c-a fost...

sonet de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul

Un infinit infirm, anost, banal.
Static şi cast... în boluri de cristal...
Un infinit pliat către niciunde
Ne strigă şi ne cheamă, ne ascunde.

Suntem vulcani, lumini, luciri de stele...
Subtil, acelaşi infinit ne cere
Eternităţii hrană să-i aducem
Şi neuitarea timpului să plângem.

Când timpul se măsoară-n ani-lumină,
Când trupul lumii - lut de arginină
Se scutură în ploi interstelare
Şi orbitează sufletele-floare,

Când nu-s decât o mână de cenuşă
Cele ce-au fost, doar tu îmi baţi la uşă,
Un infinit anost, infirm, banal,
Static şi cast... Din bolul de cristal,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oţetul

iubesc raiul pentru că raiul
ca iadul nu
m-a dezamăgit! iubesc merele. merele
putrede... dar cine poate spune că nu
iubeşte putreziciunea
alimentelor bio?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zi scurtă

Ceva mai anost decât apa plată
Nu există, colega,
Apa plată ofertată pe ecrane,
Tronând oficial la orice masă festivă
Să n-o văd, mă feresc de platitudine

Am moştenire un hectar de vie
De la tata şi o pivniţă bine garnisită,
Nimic nu-i mai dezgustător decât
Apa plată în care se îneacă preţioşii
Dau stacana de vin peste cap şi-nchid ochii
Veghind cum apele fluviului se-mpleticesc bete.

parodie de Constantin Ardeleanu, după Corneliu Antoniu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curajul

Să avem curajul de a trece din cotidianul străzii anost în lumea inefabilă a valorilor,
Să avem curajul de a ne exprima sentimentele nobile şi să păstrăm intimitatea clipelor fericite.
Dansul sunetelor sfinte ne dau speranţa unei vieţi mai frumoase împreună,
Ne apropiem de orizonturile eternităţii umane cu dragoste de celălalt,
Suntem faţă în faţă, între noi este Lumina care ne uneşte.
Avem nevoie de multe vise transpuse în realitate.
Corul copiilor inocenţi ne îndreaptă paşii
Către tărâmul speranţei diamantice,
Am reuşit să evadăm împreună din cotidianul anost,
Dar ne vom reîntoarce pentru a-l împodobi cu ghirlandele frumuseţii şi dragostei autentice.

poezie de Adrian Ibiş din Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (februarie 2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raiul

Pe o câmpie, unde zbor
M-am întâlnit c-un alt dor,
Şi i-am zis să mă ierte
Şi să mă aştepte.
În rai când am să plec
Peste păcate am să trec.
Căci Domnul mă va ierta
Şi-n rai mă va aştepta.
Raiul e ferecirea mea
şi dorinţa mea.
Un vis aşteptat
şi de nimeni uitat.

poezie de Adriana Gheorghie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!