curaj si frica

Frica

Cine are curaj,
să vorbească,
despre frică,
nu despre curaj.
Cui îi este frică,
să vorbească,
despre curaj,
când îi este frică.
Ce este frica,
Dacă nu curajul
la începuturile sale?
Ce este curajul,
dacă nu frica
atunci când
nu mai avem timp,
să ne fie frică?
Cea mai mare frică
îmi este de timp,
cel mai mare curaj,
este că sunt,

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj, femeie

ţi-au fost lăsaţi mii de ani să tresari
curaj
pe câmpul de luptă grădină ocupată de copii
curaj
soldat într-o aşa armată mare
floare
prietenă albină
fluture îmbătat de culori şi polenuri
nepoată a lui donald răţuşcă galbenă ce te bălăceşti în iaz
viţă-de-vie ce urcă-n esenţe albastre arome
tandreţea ţi-e arma
înveliţi în lumină
ochii tăi se roagă şi cântă
curaj femeie cearcăn ce gemi sub uşi
curaj femeie păpădie
curaj femeie de măslin
curaj femeie îndrăgostită de o chitară
curaj femeie cu aripi de vultur
provoacă-ţi inima
ascultă paşii Lui

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai curaj

nu plânge
nu-ţi fie frică
mergi la doamnedoamnedoamne
el te ridică
până la înălţimea privirii
(?!)
îţi şi spune
ce ar mai fi de văzut
de umblat
în excursia
infinită. nu
plânge

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

când îmi voi face curaj
voi scrie poezia curajoasă des
pre curaj (?!) -
fructele înteţite ar fi, sau n
ar fi, deocamdată oprite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e iubirea?

Frica de a vorbi,
Frica de a te destăinui,
Frica de a simţi,
Frica de privi,
Frica de a zâmbi,
Frica de a dărui,
Frica de a iubi,
Frica, te ţine captiv
În lumea ta, ca pe un primitiv.
Dar când alungi frica de trăire,
În suflet ţi se instalează iubire.
Sufletul îţi devine luminos şi plin
Şi vrei să-i dăruieşti
Celuilat din prea-plin.
Iubirea nu e chin,
Iubirea nu e venin,
Iubirea nu e supărare,
Iubirea nu e aşteptare
Iubirea nu e ruşinare,
Iubirea vinovaţi nu are.

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Aronovici din Dor cuantic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai atâtea presimţiri negre
încât dimineaţa vine ca o veste
care nu mai eliberează pe nimeni

cauţi pârghia perfectă
dintre tine şi acum
chiar dacă nu poţi păstra la infinit
acest firav echilibru

vulnerabilitatea înseamnă curaj
un războinic îşi ascute frica
în formă de sabie

despre viaţă nu se scrie
cu cerneală

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj

trebuie să ai curaj
să ne strănutăm în faţă
cu pute
rea dată de virus
să ne sărutăm cu pasiunea
infectaţilor din ca(ra)ntina
plină de coronaviruşi
şi noi să ne pupăm ca doi
nebuni baricadaţi după o uşă
metalică care strănută
prin toate balamalele

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte în şir indian

Lângă vocea ta
am prins curaj
şi m-am abandonat.

Tu nu ştiai,
eu nu-ndrăzneam să spun nimic.
Doar ascultam,
cuvintele în şir indian.

Şi ai tăcut.
M-am speriat
si n-am indrăznit
să mai deschid ochii.

Într-un târziu,
am inţeles
că ţi-era frică
chiar mai mult
decât mie.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Troc perdant

a dispărut curajul
în pervers,
de când nu se mai cere!
... înnămoliţi în sputa oratorilor,
pierduţi în axioma egoismului...
si cum violenţa trebuie consumată,
ne năpustim bărbăţia asexuată
bătându-ne slăbiciunile
-promotori ai ororilor,
cum sălbăticiunile
militarismului-
în frica lipsei de curaj,
ce-aveam odată apanaj!
... nimic nu se pierde...
în Univers
... doar planeta verde.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Javră vs dulău

Un dulău îţi iese-n cale, hotărât şi cu curaj,
Javra, însă, e vicleană, se ascunde-n peisaj.
Un dulău te-atacă-n faţă, cu curaj şi demnitate,
Pe când javra se strecoară şi te muşcă pe la spate.

Un dulău îţi iese-n cale, cu curaj şi hotărât,
Latră şi te-avertizează, şi apoi te ia de gât;
Javra, însă, ocoleşte, se-ascunde, nu se-arată,
Şi te muşcă doar atuncea când îi vine, ca turbată.

Un dulău deschis ţi-arată că o să te ia în piept,
Şansă-ţi dă la luptă dreaptă, fi'ndcă-aşa şi este drept.
Javra, însă, fiind laşă, se ascunde în tufiş
Şi când tu nu bagi de seamă, ea te muşcă pe furiş.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (27 mai 2016)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!