cucul turbat

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om turbat versus câine turbat

De-ar fi să-aleg, de-s atacat
De-un câine şi de-un om turbat,
Deşi-s un mare gentilom,
Eu m-aş feri mai mult de om.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (25 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei trei cuci din fruntea ţării: cucul Ponta – premierul, cucul Băsescu – preşedintele României, şi cucul Antonescu – preşedintele Senatului (pamflet)

Cucul Băse', ăla mare,
Cântă pentru informare:
Iese fix la ora şase
Şi ne cântă de Năstase,
Şi de Ponta mitomanul,
Şi-Antonescu grandomanul.

Cucul zis şi Antonescu
Se ia-n clonţ cu cuc' Băsescu,
Şi îl cântă, şi-l bârfeşte,
Şi deloc nu osteneşte;
Căci această creatură
A strâns multă, multă ură.

Cucul Ponta, îngâmfat,
Cântă ca un apucat,
Cântă-ntruna - din sculare
Până merge la culcare;
Ba mai mult, ăst "mare domn"
Cântă chiar şi noaptea-n somn.

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 octombrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara proştilor

Cântă cucul în română
proştii se întind pe gard
dacă dai cucul din mână
florile de verde ard

Proştii se întind pe gard
dincolo de infinit
prostia Doamne nu-i fard
te va strânge iar de gât

Dincolo de infinit
dacă dai cucul din mână
primăvara-i dulce mit
cântă cucul în română

Proştii s-au uscat pe gard
fără card vai fără card

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (1 aprilie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Extremistei Şoşoacă Iovanovici (pamflet)

Cântă cucul într-un nuc:
Du-te, fă, la balamuc!
Cântă cucul ‒ n-ai ce-i face:
Du-te şi ne lasă-n pace!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (16 iulie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul şi pupăza

Cucul, tânăr cavaler,
Sătul de-a mai fi stingher,
Hotărî-ntr-o zi anume
Să-şi găsească rost în lume:
Mai precis, să se însoare
Şi el cu o zburătoare.
Astfel că, văzând odată
Pupăza din tei, moţată,
Cu mult ruj şi silicoane,
Cum au multe fetişcane,
Şi-a zis că îi e sortită
Pasărea sulemenită,
Încât, ameţit, burlacul,
I-a trecut mândrei cerdacul.
Şi aşa a fost să fie,
Să-şi ia pupăză soţie.
Ea era mândră, normal,
C-avea cucul ideal:
Tânăr, falnic şi vioi,
Cum n-au altele-n zăvoi.

[...] Citeşte tot

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt turbat

Sunt clipe în viaţă când sufletul
Ca frunza în pom se odihneste
Vânt puternic strânge cu corsetul
Se adună usor dansează pluteşte

O adiere îl trezeste, îl poartă-n vânt
O zi două, trei, îl lasă şi poposeste
Din frunză, din vânt, se aude un cânt
Apoi mai aprig şi frumos se iubeşte

Cântă copacul, tu stai la o rădăcină
O viaţă tu ai dirijat, eşti un bărbat
Se leagănă în vânt frunza ce suspină
Nu eşti bărbat, eşti vântul turbat

Domol te-ai aşezat pe câmpul curat
Frunza singură să se învârtească
Vântule turbat, o vioară te-a alungat
Sufletul să hotărască, el să iubească.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca cucul

Se-ntoarce toamna dintr-o dată,
După ce nouă luni a stat
De la bărbatul său plecată
La unul tânăr şi bogat.

Vorbesc muierile în şoaptă
Că parcă s-a schimbat de când
Bărbatul singur o aşteaptă
Şi le respinge rând pe rând.

Ce-o fi având, fir-ar a naiba,
De-o iartă când se bate nucul,
Şi-n taină-şi oblojeşte zgaiba
Când pleacă, nouă luni, ca cucul?

poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 august 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viespea turbată

Fiindcă turbasem
aveam în loc de ochi doi câini
care în loc de boturi aveau doi crocodili.
Fiindcă turbasem iarba era roşie şi tuşea.
Fiindcă turbasem aveam o peşteră în loc de gură
şi doi soldaţi romani în loc de urechi.
Fiindcă turbasem
căutam prin păduri un copac ca şi mine turbat
cu poeţi în loc de frunze şi cu peşti în loc
de rădăcini.
Fiindcă turbasem mă rugam la un Dumnezeu
turbat
un Dumnezeu turbat care a creat turbarea.
Fiindcă turbasem mâncam turbă
şi dormeam pe o linie curbă
şi visam, visam
o viespe turbată cum îmi ieşea
din deget şi înţepa aerul..
Şi aerul turba!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis turbat

de nalţ nimicuri, îţi cioplesc montură
rubinului de-amor, deşertăciune...
un diamant al nefiinţei spune
de alte-averi, ce-n ochi de lut n-au gură.

pe gând era minciunii leziune
de-mi putrezea a literei structură...
pe raft e Domnul în miniatură
abia clipind biserici pe genune.

cu dulci convulsii de mirări mă-ncaier,
sub noţiuni de noapte-i vis turbat
diform alint ce dezveleşte vaier.

ci doar de mine nu te-am întrebat
când mai veneai pe-o umbră-n şa de aer...
mă pitulam, de ploaie vinovat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!