Toate rezultatele despre corabia
Există articole în Blog despre corabia.
Există discuții în Forum despre corabia.
Vezi și subiectul marină, pentru mai multe rezultate tematice.
Surse care se potrivesc după titlu:
Rezultate pentru corabia în toate tipurile de citate, în ordinea relevanței și a calității:
Își poartă soarele corabia peste zi
Și luna-și poartă corabia peste noapte,
Îți porți corabia peste umbra mea
Și umbra mea se leagănă spre moarte.
catren de Victor Rechițian (16 ianuarie 2000)
Adăugat de Victor Rechițian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre moarte, citate de Victor Rechițian despre moarte, poezii despre marină sau poezii despre Soare
Doamnei Any Drăgoianu, autoarea volumului "Corabia Albastră"
Corabia când se va duce-n larg,
De-ar fi să-și piardă ultimul catarg,
Toți pescărușii epigramei noastre
O vor salva din valurile-albastre!
epigramă de Laurian Ionică (2009)
Adăugat de any
Comentează! | Votează! | Copiază!
Felicitări, Any!
Lansând Corabia albastră
Pe marea lumii literare
Primește și urarea noastră:
La cât mai multe și mai... rare!
Vezi și epigrame despre marină, epigrame despre epigrame, epigrame despre albastru sau epigrame despre Any Drăgoianu
Cu prilejul mutării mele dela Brăila la Corabia, unei grațioase D-șoare care venise să-și ia bun rămas la plecarea mea din port
Plec la Corabia cu barca...
Dar mi se pare că amorul
O să m-aducă la Brăila
Cu vaporul!
epigramă de Cincinat Pavelescu din Epigrame (1925)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre bărci
Corabia
Corabia se scufunda încet noi ziceam
și ce dacă se scufundă corabia și mai
ziceam orice corabie se scufundă
într-o zi și ne strângeam mâinile
ne luam rămas bun
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după zece zile noi cei care
ne-am dat mâinile încă ne priveam
rușinați și ziceam nu-i nimic asta-i
o corabie care se scufundă mai încet
dar până la urmă se scufundă iat-o
dar corabia se scufunda atât de încet
încât după un an încă ne era rușine
nouă celor care ne-am dat mâinile și
în fiecare dimineață ieșeam unul câte unul
măsuram apa hm nu mai e mult se
scufundă încet dar sigur
[...] Citește tot
poezie de Matei Vișniec
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre rușine
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre mâini
- poezii despre dinți
- poezii despre dimineață
- poezii despre apă
Corabia cu zei nătângi
Armele vor un cont mai mare
și dulci promisiuni se-amână
și se mai rup bucăți din soare
și noi am vrea să ne rămână.
Prin forfota de griji nomade
secolu-și face loc pe brânci.
Și foamea ca un șoarec roade
corabia cu zei nătângi.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre promisiuni
Astăzi lumea s-a umplut de asigurări și asigurări, dar, fiind depărtată de Hristos, simte cea mai mare nesiguranță. În nici o epocă nu a existat nesiguranța pe care o au oamenii contemporani. Și deoarece asigurarile omenești nu-i pot ajuta, ei aleargă acum să intre în corabia Bisericii, ca să simtă siguranță duhovnicească, căci văd cum corabia lumească s-a scufundat.
Paisie Aghioritul în Cu durere și dragoste pentru omul contemporan
Adăugat de Cody
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre nesiguranță
- citate despre creștinism
- citate despre superlative
- citate despre siguranță
- citate despre religie
- citate despre prezent
- citate despre existență
- citate despre biserică
Corabie în deșert
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău.
umbrele noastre dansează noapte de noapte în catedrala iubirii
călcând peste florile aruncate de anotimpurile tinereții fără sfârșit.
urletul oceanului nu se aude, rafalele furtunii nu mă mișcă din brațele tale,
și zeii plâng însingurați numărând mângâierile,
mereu numărând.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
o lume întreagă încearcă să ne închidă dragostea într-o stea de nisip.
de aceea trebuie să murim departe de lume
mințindu-ne sângele că am fost cu adevărat fericiți.
tu ești corabia mea iar eu deșertul tău,
eu navighez în sângele tău căutând fericirea.
tu te acoperi cu mine,
ca să uiți să trăiești...
poezie de Eduard Dorneanu (3 septembrie 2011)
Adăugat de Eduard Dorneanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre fericire, poezii despre deșert, poezii despre tinerețe, poezii despre sânge, poezii despre sfârșit, poezii despre religie sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Corabia verde
Corabia se frământă și se răsucește
în lupta cu valurile ce-o izbesc tâlhărește
și apele cresc ca din hău năzdrăvane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Invinsă pe-o clipă, sub valuri se pierde
parcă de-a pururi, corabia verde
năprasnic mușcată de uragane,
căpitane! căpitane! căpitane!
Prin potopul ce zălud o răstoarnă,
s-aud prin văzduh ca o goarnă,
peste-ale mării nesfârșite noiane,
poruncile tale de proroc, căpitane!
Și iată, de odată se-nalță semeață...
iarăși, Crăiasă peste timp, peste ceață,
peste-ale apelor titanice toane,
corabia ta verde, o, căpitane!
[...] Citește tot
poezie de Aron Cotruș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre înfrângere, poezii despre verde, poezii despre uragane sau poezii despre prăpăstii
Corabia viselor
Corabia viselor mele mă poartă
pe mări liniștite și fără sfârșit,
urmând o cărare trasată de soartă
de când mie-n viață mi-am fost răsărit.
Plutesc în derivă, curentul mă duce
spre zări înspre care nicând n-am privit,
iar mintea se zbate-ntr-un fel de răscruce
și-ar vrea să mă-ntoarcă spre visul iubit.
Chiar vântul mă-mbie spre apele calde,
spre zări tropicale de-un verde plăcut,
spre insule care iubesc să se scalde
în valuri ce trec peste ele-un sărut.
Un gând îmi străbate prin minte și visuri,
ieșind în lumină din vechi amintiri,
șoptește în pânze, adie înscrisuri
și-alege cărarea mai vechii iubiri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre lumină, poezii despre vânt sau poezii despre sărut
O mare de ceață
Ceața este în ceaiul meu
Nările îmi sunt gâdilate de aburii fierbinti
O mare de ceață se apropie încet de mine
Dușmanii mei, porumbeii, s-au pus la adapost
Presiunea îmi face oasele să doară
Și eu, corabia, troznind din toate cuiele
Mi-am întins velele
Și am tăiat cu sabia zidul de aburi
Pe punte, marinari, slinosii marinari
Beți și leneși
Visează sirene
Și eu, corabia, timidă și ușoară
Aleg linia cerului sa eliberez aceasta carcasă
De perna ceții
poezie de Iulia Gherghei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre abur, poezii despre porumbei, poezii despre lene, poezii despre dușmănie sau poezii despre ceai
<< < Pagina 1 >