conduita civilizata

Liana Dumitrescu – poem diamant

Erou
al neamului
românesc şi macedonean,
de înaltă conduită morală
a plecat din această lume
lăsând în urmă durere
lacrimi şi suspine –
tânără devenită
înger.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aplomb

Când ai timp
fă-te promotor
ca să promulgi
legi intacte
legi pudice
de conduită şi etică
aşa ca la prima strigare
cu iubire de semeni
cum îţi va şopti inima
conştiinţa şi cugetul
gândeşte fără vină
şi în nume propriu
apoi adaptează
codul de legi la comun
fii model de atitudine
întâi şi întâi
ia sfat de la îngerii albi
pentru tine şi ai tăi
pe urmă pentru toţi
cei ce vor să devină

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (6 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul şi maşina (fabulă)

- Că în "balanţă" sunt un singur cal...
Eu recunosc şi dau în scris!
Referitor la conduită,
Am;însă;eu ceva de zis;
Şi bunăoară, să luăm doar un aspect!
Eşti tehnică;modernă;delicată...
Şi totuşi eşti atât de fluierată...
Eu, însă nu-s!... trec maiestos
Şi atâta lume mă evită!
Să fluiere nu văd nici unul...

Morala
... Tu ai ceva scris pe copită!

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 150

Oare din ce putere-ţi tragi vigoarea
De a-mi porunci atât de duşmănoasă?
Cum de privesc fără să văd eroarea
Şi jur că nu lumina-i luminoasă?
De unde-ai luat această conduită
Şi cum faci că şi-n faptele meschine
Ai mult elan, eşti foarte iscusită,
Iar eu cred sincer că e totul bine?
Cum m-ai făcut să te-ndrăgesc mai tare
În loc să te urăsc, că am motive?
O! Cei mai mulţi de tine au oroare,
Când eşti cu ei nu-mi spune invective.

Dar te iubesc chiar şi-n nevrednicie
Şi vrednic sunt de-a ta iubire vie.

poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cad în somnul altor vremuri

Dintrtr-o parte a lumii
s-a răspândit o moarte ciudată
statornicită in lumea civilizată,
ceilalţi îi aşteaptă încă colţii,
distanţarea socială obligatorie şi tăcerea
e cel mai bun remediu,
însingurarea coboară sub piele
şi crestează muşchii cu durere

de mă simt ca o nălucă închisă
în ascunzişuri de ceară,

în zile şi nopţi fără cuvinte.

Buzunare goale, inima rămasă săracă.

Cad în somnul altor vremuri
cu teama înfăşurată în voal de mireasă
şi-mi vibrează în trup arterele primăverii
cu verdele şi albul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele e tot acolo

parcă în ciuda apocalipticelor calendare
repetă invariabil zorii
precum orice altă stea
impasibilă
îşi vede de hidrogenul ei

nu s-a despicat cerul
nici măcar pământul
doar inima mea bate un pic mai tare
oricum nu stia prea bine ritmul
batea şi ea după ureche
fix în spatele ochilor
sub fiecare mângâiere
lăutăreşte
acel fel de je ne regrete rien
cântat prin toţi porii

între două trăiri şi o normă de conduită civică
răstignesc visele în crampoane ruginite
bătute cu voluptate prin fiecare aripă îndrăzneaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(pseudo)terapie

o vreme măcar ne vom eluda realitatea
amestecul ăsta grotesc-hilar de neînţeles
lui Dumnezeu Însuşi inaccesibil

mai cu reticenţă mai cu convingere
vom păşi din noi
constant asigurându-ne
de justa conduită

vom opta pentru subiecte generale
ieşind de sub incidenţa "personalului"
ne vor acapara
topirea gheţarilor
decimarea lotului de felide
plecarea vreunui câine-lup de acasă

vom arbora atitudine nonşalantă
nu vom verifica
excepţia de la regulă
nici o posibilă viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă din Iubire cu lămâie şi sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva în noi

Dincolo de cer,
Dincolo de noi,
E lumina dulce
La care tot mai sper,
Să ne inunde... împreună,
Pe acelaşi drum,
Cu aceeaşi lună.
În mister coboară
A câta oară
Dorinţă închisă
În conduită exemplară,
Ascunsă, complexă şi rară
Din dor lunecos,
Unde-a fost prinsă
Astă vară...
Afară plouă cu miere,
Afară plouă cu noi...
Imagini ca dintre stele,
Se tot reflectă în ploi.
Acelaşi abis ne recheamă,

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Discriminare

Sunt limaxul sărac, aurolacul,
Din ţara verde-a melcilor bogaţi,
Mă număr printre cei discriminaţi,
N-am casă şi îmi duc in stradă veacul.

Sunt broasca cea urâtă şi râioasă,
Chiar berzele şi şerpii mă evită,
Preferă să vâneze si să-nghită,
Brotacii verzi, cu carnea lor gustoasă.

Sunt doar un singuratic dromader,
Trăind printre cămile cocoşate,
Lipsindu-mi ecrescenţa de pe spate,
Prin dunele uscate sunt stingher.

Sunt oaia neagră, veşnic acuzată,
Deşi am suflet pur şi fără viciu,
Mereu sunt vinovata de serviciu,
Chiar dacă-s blândă şi civilizată.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata esenţă de viaţă

A fost odată un visător
care era cu gandul
în altfel de lume!
El prefera să trăiască
cu cărţile lui Sheakspeare,
ca un copil, căruia îi plăceau
filme clasice şi desene animate,
care i-au rămas în inimă!
Dar acestea sunt vise
aproape toate imposibile.
El a fost şi în căutarea
unor vise, în care banii
nu au importanţă
şi oricum el voia o lume
în care să fie liber,
să-şi urmeze pasiunea sa,
fără frică, fără resentimente.
O lume în care nu există umilinţă,
ci acceptare,
adevărata esenţă.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (10 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!