columna

Columna viselor

Când într-o noapte romantică
visele dau buzna,
Tu adună-le
şi suprapune-le.
Construieşte columna viselor.
Imortalizează-le pe columnă.
Ele nu trebuie să se stingă
odată cu lumina ta.
Strălucirea lor
să rămână încrustată
în negura vremurilor.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Columna satului

Ţigara se fuma singură
Columna lui Traian era singură
O singură dată te-am văzut singură
singură cum te oglindeai
într-o lingură
de piatră
la muzeul satului
unde ţigara se ardea singură
fiindcă Traian plecase pe columnă
fără ochii tăi însinguraţi
pietrificaţi în lingură.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul doinei româneşti

Doina-i columnă a golgotei milenare
Ridicată pe ogorul nostru strămoşesc,
Ni-i sân de doică şi cântec de-alinare
Ce ţine-n vieţuire neamul românesc.

Pentru sufletul sângerând de-alienare
Când durerile cu doruri se-mpletesc,
Doina-i columnă a golgotei milenare
Ridicată pe ogorul nostru strămoşesc.

Aducând cu sine-o picătură de-ndurare
Când ecourile oftatului se prelungesc,
Dintr-un instinct primar de conservare,
Prin doină, rănile din suflet se-ostoiesc.

Doina-i columnă a golgotei milenare...

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupul dacic şi Stăpânul lumii

Piatra sfântă stă în gură cu istoria,
Lupul dacic urlă pe Columna romană,
Lumea se adună printre flori
Şi sângele la rădăcini îl toarnă.

Fiecare pâine are eroul ei,
Inima pulsează izvoare de lumină,
În biblie s-azvârle cu scântei
Şi istoria devine mai senină.

Iarăşi urlă lupul pe columnă,
Timpul s-a zvântat în trupul său,
Din Ceahlău aude o chemare,
Îl cheamă-n nemurire Dumnezeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Columna românească

În umerii mei, pe umerii mei
Creşte orizontul copilului ideal,
El are viziunile stelei candorii
Răsărind pe-o felie de deal.

Priveşte viaţa în ceafă şi merge
Ca vântul în pulberi de ţară,
Torsul trupului cu oase vânjoase
Raze multiple de soare măsoară.

Îşi cuibăreşte munţii în dor,
Şi marea, şi câmpia, şi fraţii,
Istoria o scrie cu aur de sânge
În tricolorul ce-nfăşură Carpaţii.

Prin umerii lui, prin umerii mei
Trece ţara, limba strămoşească,
Copilul acesta azi sărbătoreşte
Columna de-nscrisuri, românească!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să trăiască toată lumea
şi nici eu nu vreau să mor.
Tot mai vreau să urc columna
până dincolo de nor.

catren de Dumitru Delcă (august 2023)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puroiul

când calci pe la roma, nu te îmbraci - te întreb -
ca dacii consemnaţi pe columnă
cu prviri învrăjbite?
de ce ne trădezi, brânză albastră sau mov sau nicicum
exact ca puroiul din inima noastră
alungit ca o barză cu cioc finisat
înfipt în prăjiturile de crăciun
poate benigne
fără emoţii cu totul
zguduitoare?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de ţară

Adună din doină jalea dacilor,
Strânge în suflet
lacrimile lui Brâncoveanu,
care-şi priveşte
fiii sfâşiaţi!
Culege lacrimile morţilor
din ultimul măcel
(care nu-şi află rostul de fel)!
Pune-le bloc peste bloc
şi ai să te minunezi
de columna sufletului nostru.
Pe treapta cea mai de sus,
aşează-ţi sufletul tău!

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am înviat o clipă

Am înviat o clipă-n al meu zbor,
Columnă de Lumină se zorea,
Fulgerător se despica un nor
Şi raza ei eternă mă urma!

O mângâiam cu mână de fior,
Trezeam şoptiri în aşteptări târzii,
O desenai în vis de mii de ori,
Mă regăsi acum, o clipă, cea de-ntâi!

Şi am simţit seninul meu uşor,
Aura mi-a zâmbit cu ochi de stea!
Lăsaţi-mă, să mă topesc în dor,
S-o dăruiesc cuminte altcuiva!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cina de taină

Să veniţi la cina mea de taină,
să veniţi, să nu lipsiţi niciunul,
voi fi un rotocol ascuns în taină,
să veniţi;să revedeţi lăstunul.

Lăsaţi cu Dumnezeu ce-aveţi prin tindă;
în capul zării totul să se aşeze
vă chem la masa mare cu oglindă,
să văd clepsidra pusă în speteze

Trecutul se înnoadă, se face ghem ca globul;
făpturile gingaşe au plete şi mustăţi,
nu ve-ţi vedea columna, comedia cu robul;
şi poate doar speranţe de mari singurătăţi:

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!