coleg

Superba clasă a amintirilor din copilărie

Dragi copii
vă mulţumesc
că
mi-aţi făcut loc
în
amintirile voastre
Şi-n
această clasă
am onoarea
să vă fiu coleg
Colegul Copilăriilor Voastre
ştiurlubatice
Vorba lui Nică
Primul Nostru Coleg
De Eminescu
nici nu mai am cuvinte

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (14 iunie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui coleg

care s-a dat din belşug
cu multă pudră
a
mestecată cu praf de piper
omul e rău a spus nietzsche
o
z
i
c
şi eu şi noi ştim că vom scrie
poezii cu unghia pe perete
dacă trebuie să scriem
scriem şi suntem buni la treaba asta
dar nu inventa răutăţi
poezia noastră e o simfonie
şi noi plutim în valuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Funeriu, om deştept
Se bate cu pumnu-n piept.
De la tribuna din Parlament
Se dă omul competent.
Numără cu "unu", "două"
Şi substantivul coleg.
Eu, ca elev, ce să aleg?
Când e vorba despre oi
Să număr cu "unu","doi"?
Aşa e la P. D. L.
Omul mai greşeşte, bre.
Cum vedeţi, el nu uitase
Că şi doamna Anastase,
Din trei în trei numărase,
Pentru legea pensiilor
Să ia bani bătrânilor

pamflet de Dumitru Delcă (29 iunie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfantul Vasile, cu Învierea

La Înviere, dând cu parul,
Blestemul este chiar nepotrivit!
Când clopotul anunţă fix-Lumina!!
Blândeţea e vărsată la canal
Şi astfel insul cel cu rău tivit
Ne porunceşte ca un general.

"Ne-am strâns în România, furnicar!"
(Întunecaţii jubilează)
Şi chiar Vasile-Sfântu-i pensionar:
El tot aşteaptă un coleg cu EU
Ca să clădească-un CENTENEU...

Vă spun să nu mai combinaţi
Victoria cu prelungirea!
La Bunătate fiind inhibaţi
Ne va ucide însăşi Pustiirea!!!

poezie de Eugen Tudorache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu m-aş considera

Motto: Schizofrenia şi paranoia îmi sunt mai dragi decât cuminţenia

Dacă nu m-aş considera
Coleg cu Dante Aligheri,
Nu aş mai scrie un cuvânt,
Unii râd dispreţuitor,
Dar eu am cunoscut toate treptele,
Am urcat din Iad în Paradis,
Ce ştie omul care cu multă umilinţă
Se-nchină idolilor de la fiecare intersecţie?
Ca să iubesc un om- poet,
Trebuie să mi-l asum ca pe un frate.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un viscol

acasă din cocaină atât
de emoţionant încât
simţeam lacrimile că îngheaţă
drogul ne dă puteri
şi aveam impresia unui contact
cu divinul. da
asta era
puteam să ajungem la nirvana
fac un graffiti pe peretele
biroului şefului şi nu înţeleg
de ce nimeni nu-l apreciază
viscolul bate în nas
iluzia puterii ne trimite
la bar pentru bere amstel
un coleg a ajuns un icar
prăbuşit pe stradă dau vina
pe viscolul din cocaină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul candidatului "ideal"

Sunt idealul candidat,
Din gură dau, ca un tribun,-
Mai multe tabere-am schimbat,
La critici sunt perfect imun.

Din naştere-am fost programat,
În vârf, oricând, să mă impun.
Sunt idealul candidat,
Din gură dau, ca un tribun.

Partide multe am scindat,
Numai aşa, să mă răzbun,
Când un coleg de la senat,
S-a supărat că mă opun.
Sunt idealul candidat.

rondel de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi de piatră (unui coleg lipsit de dragoste)

Ca un moşneag tăcut, încet coboară
Iisus din cer, spre inimi, pe pământ;
La poarta fiecărui suflet bate-afară
Şi-ascultă lung... s-audă-al dragostei cuvânt.

... Dar pleacă moşneagul, se duce-ntristat,
La tine, primire cu drag n-a aflat;
Alungat grăbeşte ca să se despartă,
Că-nchis e zăvorul şi grea a ta poartă.

Trezeşte-te, suflet! Nu privi în vag,
Alungă din minte, gândul tău pribeag;
Primeşte-n tăcerea amurgului stins
Scânteia iubirii ce-acum s-a aprins!

poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1929)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd cum se aşterne praful

Trece timpul, manuscrisul
Mi-a rămas de tot în urmă
Cu scadenţa care curmă
Indulgenţele proscrisul

Mă întreabă vreun coleg
Ce mai lucru, de ce tac,
Cine mi-a mai pus capac
De nu pot să mă dezleg?

Nici nu ştiu ce să răspund
Câte am eu pe agendă,
Mi-am dat visul în arendă
Şi privesc în gol, bolund;

Trece timpul, manuscrisul
Văd cum se aşterne praful
Pălăria lui, cavaful
Că mi-a confiscat permisul!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieten cu timpul

Viaţa îmi face cu ochiul şi eu tot cu ochiul trag
La un răsărit de soare, ce se înalţă
Ca un căţel hoinar, în doua labe.
Arunc la vrabii firimituri dintr-o bucată uscată de pâine
Să le atrag, să mp bucur privindu-le.
Aşa le-aud mai de aproape trilu...
Mă aşez pe o bancă şi scriu versuri.
Mi-şez pălăria pe faţă, ascunzându-mi în umbră ridurile
Şi-ascult vocea timpului care coboară printre frunze
Cerându-şi voie să se aşeze pe bancă, lângă mine. Se aşază...
Şi sar ca ars privind la el. Offfff, cât este de bătrân,
În comparaţie cu ale lui riduirile mele
Sunt doar un tobogan de amintiri!
Un derdeluş de idealuri şi de vise...
Ma întreabă de vreau să gust din desaga lui,
Răspund că nu-mi este foame, c-am mâncat,
Icoane, dumnezei şi sfinţi în mica mea călătorie prin ani.
Mă uit cu coada ochiului la el şi văd,
Că este cu mult mai bătrân ca mine
Şi are mâna grea, lăsată pe lângă corp.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!