cladire

Plouă

cu măşti de protecţie utilizate
care au fost aruncate
în coşuri cu trape închise ermetic
plouă cu viruşi umflaţi
ca nişte chiftele
au primit steroizi anabolizanţi
masa lor creşte ca dorinţele noastre
pofte primordiale
plouă şi apa nu spală
nu îneacă nu omoară
se aliază cu viruşii
ocupă gara şi oraşul
clădire cu clădire capitulează
forfoteşte ca o locomotivă
cu abur dintr-un trecut
plin cu alţi viruşi
la fel de răi şi de haini
ochii noştri privesc la microscop
încă mai avem puterea să ne mirăm
de ploaia care scârţie în galoşi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulciferarea legii

Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
şi nu te aud, ci te murmur, te cânt
Te-mpodobesc pe tine stăpână, stăpâna
vieţii mele şi vieţii lui "Sunt".

În teritoriul ochiului meu violent,
îţi ridic palat albastru de cuvinte,
însumi prin însumi, - curent
electrocutat nu se mai simte.

Las această clădire de vid
locuită de fantome de flori,
oglindită-n al vorbirii lichid
şi în fiori.

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulciferarea legii

Eu nu te văd, ci te imaginez într-una
şi nu te aud, ci te murmur, te cânt
Te-mpodobesc pe tine stăpână, stăpâna
vieţii mele şi vieţii lui "Sunt".

În teritoriul ochiului meu violent,
îţi ridic palat albastru de cuvinte,
însumi prin însumi, - curent
electrocutat nu se mai simte.

Las această clădire de vid
locuită de fantome de flori,
oglindită-n al vorbirii lichid
şi în fiori...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nora – ver

suri şi creaţii – poezie ra
muri nora iuga
dar şi o re
clamă la programul ra
bla bla pe site... b
la ce se poate ajunge când cauţi a con
juga un verb la nici
o persoană cu in-fluenţă
(?!)
când... ca
zi după zi
în organisirile in
spiratorului protococ
dar şi o re
clădire a cocului un
ic al poeziei în
alte când cauţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştergerea memoriei

îşi şterge urmele
urmele duc către clădire
în pod
la flaut
la întreruperea amintirilor
ele aiurează
aiurează şi scheaună
iar sabia-ţi de samurai era albastră
un fel de fragment de cer
cerul este nevinovat
şi negru
când vine furtuna
şi tulbură memoria
memoria se găseşte cel mai mult în sânge
ea este mai memorabilă dinspre inimă
inima adormită nu produce tulburări,
aritmia apare abia atunci
când sângele inundă
amintirile

poezie de Zbigniew Teper (aprilie 2014), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schele

Zidarii, înainte să înalţe-o clădire către stele,
Sunt atenţi şi-au grija de platforme şi de schele;

Se-asigură că scările sunt bine proptite pe picioare,
Iar scândurile temeinic amarate şi cu lemnul tare.

Totuşi, acestea-s îndepărtate când lucrarea-i gata,
Ivindu-se pereţii puternici şi albi, duri ca piatra.

Astfel, dragă, dacă uneori ţi se pare că se prăbuşesc
Vechile punţi dintre noi, acceptă-acest fapt firesc,

Nu te teme. Putem lăsa schelele să cadă-n noroi,
Încrezători în zidul ridicat de amândoi.

poezie de Seamus Heaney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisica

o pisică întreagă ieşea
dintr-o labirintică clădire
unde toată lumea e prea
ocupată să locuiască pe coridoare
pe scări sau anapoda
mulţi ascultau o creatoare de iluzii
care povestea în anumite seri de bridge
sau domino şi atrăgea în cercul ei
de influenţă mulţi tineri dereglaţi
înscrişi în asociaţii uşor absurde

pisica cu o înfăţişare foarte provizorie
stătea pe picioarele de plumb
şi mă hipnotiza, pentru ca nimic
să nu rămână nedezlegat
printre stejarii aproape seculari şi totuşi provizorii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o ruină-mbrăţişez abisul...

Ca o ruină-mbrăţişez abisul,
găsind în gând căderea - sunt epavă
şi un vulcan aprins fără de lavă
sau un sărman ce-a glăsuit din scrisul

cernelii transformate în otravă,
chiar de-n albastru-mi înălţam zapisul
într-ún tandem ce fost-a scurs şi visul
cu lenevia ce-şi găsea ispravă.

Aglomerez secundele în fire
şi firea o atrag din creştet dur,
să-mi împlinesc destinul c-o jertfire

în timp mai scurt decât mi-a fost să-ndur
întreg trecutul ce-a-nsemnat clădire
spre căi ce sting sclipirea din azur.

sonet de Ionuţ Popa (17 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Superman

Poate n-alerg ca glonţul de tare
Poate nu-mi trag puterea din soare
Poate n-am forţă ca trenu-n mişcare
Când sunt lovit, poate că mă doare.
Poate nu pot să urc pe-o clădire
Poate c-aş vrea să dorm în neştire
Însă când tu ai nevoie de mine
Alerg ca săgeata ca să-ţi fie bine.
Cu tine-aş sta noaptea, cerul să-l privesc
De toată tristeţea să te izbăvesc
Şi grijile tale să le-ndur cu tine
Şi toată tristeţea să o iau cu mine.
Nu sunt deştept, nici nu sunt faimos
Dar când îţi văd zâmbetul frumos
E ca şi cum marea-aş admira
Şi Superman rămâne-n urma mea.

poezie de Ben Estrada, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pereţii vorbeau

pe la colţuri şi chicoteau
cu nesimţirea zidului
coşcovit de trecerea apei
şuşoteală pereţilor se înteţi
zgomotul luneca în unghere
şi alungau păianjenii
care şi-au ţesut pânzele
cineva vorbea cu peretele
din camera lui strâmtă
din cauza oglinzilor paralele

scările au început să discute
întâi între ele şi o făceau
fără să se ascundă în întuneric

era o clădire unde câinii
nu intrau până nu urinau
pe uşa de metal de la intrare
aşa scăpau de frică şi stres

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!