Poezii despre cine are noroc
Rezultatele următoare se referă la oricare dintre termenii căutați. Pentru rezultate care includ toți termenii, se poate efectua o căutare strictă.
Rezultate pentru cine are noroc în creații poetice, în ordinea relevanței și a calității:
Iubirile
Iubirile vin,
Iubirile pier...
Cui să le dau,
Cui să le cer?
Doruri ascunse,
Patimă crudă -
Cine să vadă,
Cine s-audă?
Vise cărunte,
Nadă prin nadă -
Cine s-audă,
Cine să vadă?
Mantii de ape,
Lujeri de foc -
Râd... de durere,
Plâng... de noroc.
poezie de Adrian Erbiceanu din De la Anna la Caiafa
Adăugat de Era_noastră
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre râs
- poezii despre păr cărunt
- poezii despre plâns
- poezii despre noroc
- poezii despre iubire
- poezii despre foc
- poezii despre durere
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viață grea.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre tăcere, poezii despre muzică, poezii despre viață sau poezii despre fericire
Noroc
dau din inimă
ea poartă dar
ascultă suflete
deschide!
crestez rana mea
ce îmi dai pe ea?
stânca vremii strănută
ești tu noroc?
durerea devine
bucurie
nu troc
sunt de acord cu tine
să ai noroc!
poezie de Viorel Muha (aprilie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre stânci, poezii despre inimă, poezii despre devenire sau poezii despre bucurie
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbește,
Cine vrea să mulțumească, mulțumește.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viață grea.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre mulțumire, poezii despre trădare, poezii despre sinceritate sau poezii despre idei
Cine
Cine sunt eu?
Cine ești tu?
Un da sau un nu.
Cine e el?
Cine e ea?
Un nu sau un da.
Cine e bun
Sau cine e rău?
Diavolul sau Dumnezeu.
Cine e rob
Și cine e împărat?
Cel sărac sau cel bogat.
Ce întrebare stupidă
Mi-am pus,
O întrebare veșnic fără răspuns.
poezie de Vladimir Potlog
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
O poezie în care autorul recunoaște că-și pune întrebări stupide. Mai mult, la întrebările stupide autorul sugerează răspunsuri stupide. Bunăoară, [...] | Citește tot comentariul
Vezi și următoarele:
- poezii despre sărăcie
- poezii despre sclavie
- poezii despre religie
- citate de Vladimir Potlog despre religie
- poezii despre draci
- poezii despre bogăție
- poezii despre Dumnezeu
- citate de Vladimir Potlog despre Dumnezeu
Zicere
Orice om prost este o gratie.
O, tu abundență de colivii!
Inimă tu, felină prămație
pândind peste tot colibri.
Ca noroc, păsările cântătoare
stau la locul lor agățate în cui.
Ce noroc, fiecare
are pasărea lui.
Fiecare om prost e o gratie groasă
pentru stelele căzătoare
astfel se face că ele se lasă
numai când sună ora de culcare.
Atunci cerul rămâne neprivit
și fiecare stea de capul ei, -
iar cine nu a adormit
are dreptul la o pasăre cântătoare,
la două, la trei...
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Necuvintele (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre timp, poezii despre stele căzătoare, poezii despre somn, poezii despre prostie, poezii despre ore sau poezii despre feline
Cu puțin noroc
Când o să mor, îngropați-mă
sub un poloboc cu vin
într-o cârciumă.
Cu puțin noroc, din butoi
se vor scurge câțiva stropi.
poezie de Moriya Sen'an, ? - 1838, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte
Întâlnire
Macul înflorit...
face un lan de cereale
roșu
Cine nu crede
trece la ciupit
noroc cu pantalonii strânși
... cocoșelul mic
vrea afară
Vrăbiuța se lasă la orizont
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vrăbii, poezii despre roșu, poezii despre flori, poezii despre cocoși sau poezii despre cereale
Noroc!?
E noroc? E poate-o realitate
Când vezi corăbii scufundate
Sau flori care-s de mult uscate?
Pe o corabie plutind
Te uiți la cerul cel senin
Și te gândești... de unde oare atâta noroc?
Să poți să treci printr-un deșert, dar fără foc?
Noroc!?
Și unde-i natura cea strălucitoare?
Unde-s reflexiile amețitoare?
Să treci printr-un deșert fără să știi că-i el?
E ca și cerul cel senin deasupra mării,
Unde-s furtunile care te dau uitării?
Unde e frica ce-o simți și spui că-i greu?
Unde-i povestea ce-a murit o dată cu trecutul său?
Noroc!? Nu e sfârșitul tău?
poezie de Anabella Eliza Cotovanu din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre marină, poezii despre trecut, poezii despre sfârșit, poezii despre realitate, poezii despre natură sau poezii despre frică
Hei anilor
Hei anilor! ce aveți cu mine?
Și unde oare... vă grăbiți?
Nu am nici aur, nici rubine,
Dar am ceva, ce voi nu știți.
Am ochii... raze de lumină,
Suflet curat și iubitor,
Nu caut nimănui... pricină,
Eu sunt ca apa... de izvor.
Pun în cuvinte flori și stele,
Parfum de crin și busuioc,
Metafore cât mai rebele,
Inteligență și noroc.
Hei anilor! cine vă cheamă?
Unde fugiți... neștiutori?
De cine vă mai este teamă?
Sunteți doar simpli muritori.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre ochi, poezii despre metafore, poezii despre lumină, poezii despre inteligență sau poezii despre ignoranță
<< < Pagina 1 >