cimitir

Liceu

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
Pedanţi profesori
Şi examene grele...
Şi azi mă-nfiori
Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele!

Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare -
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare...
Nimic nu mai vreu -
Liceu, - cimitir
Cu lungi coridoare...

Liceu, - cimitir
Al tinereţii mele -
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel în cimitir

În liniştea din cimitir,
Lângă tăcutele morminte
S-apleacă şi al ierbii fir,
La tânguitoarele cuvinte.

E o aducere aminte
C-am sădit un trandafir
În liniştea din cimitir,
Lângă tăcutele morminte.

L-am sădit pentru părinte.
Când azi mireasma i-o inspir,
Totu-mi pare-o rugăminte:
Să-i mai cânt o dată la clavir

În liniştea din cimitir.

rondel de Ioan Friciu (22 noiembrie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevroză

Afară ninge prăpădind,
Iubita cântă la clavir, --
Si târgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.

Iubita cântă-un mars funebru,
iar eu nedumerit mă mir :
De ce să cânte-un mars funebru...
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Ea plânge si-a cazut pe clape,
Si geme greu ca în delir...
În dezacord clavirul moare,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

Si plâng si eu si tremurând
Pe umeri pletele-i resfir...
Afară târgul stă pustiu,
Si ninge ca-ntr-un cimitir.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul e mut...

Afară... timp necunoscut
În cimitir totul e mut,
Azi nu te-am mai recunoscut
Totul e mut...

Şi sufletul îmi este trist,
Iar cimitirul e închis
Nu e la fel ca-n paradis
Totul e trist...

Afară şuieră un vânt
În cimitir coroane plâng,
Tu îmi mai spui doar un cuvânt
Totul e-n vânt...

Amorul devenise mut
În cimitir totu-i urât,
Zarea-i un necunoscut
Totul e mut...

poezie de Alexandra Iulia Nyebela
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reflecţii

Privesc la voi,
simple cruci
şi totuşi atât de diferite!

Crucea de marmură
înconjurată cu gărduleţ de fier,
crucea de lemn, neîngrădită.

La cimitir, ca în viaţă:
avuţia îngrădită de convenienţe,
simplitatea, frumuseţea, libere ca pasărea...

La cimitir odihneşte, în viaţă trudeşte!
Şi toate astea pe acelaşi pământ
şi sub acelaşi soare...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cimitir

În cimitir doar deşteptarea
Este mai grea. Încolo... trai!
Prieteni vin şi-ţi udă floarea
Crescînd pe gura ta de rai.

E-o desfătare geometria
De cruci. Şi toate au un nume.
Şi e perfecta simetria:
Sus... lume; jos... o altă lume.

Mai bună care-o fi? Fiori
Te trec în clipele mai rele:
Da, cel mai bine e cînd mori –
Şi în nici una dintre ele.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir

La câte morminte sunt în mine
Nu evadez din mreja lor.
Cine mă regăseşte mă îmbie
Să gust din sfânta tămâie
Şi fundament de biserică, să torn
Iar eu, copil, ce-mi plâng joaca
Din tot ce-i viu şi e neviu
Eu cunosc, eu simt arta
Să fug cu apa prin pustiu.
Poate că altădată, din iubire
Aş face cimitir de cimitire...

poezie de Cristina Vrâncean (25 ianuarie 2012)
Adăugat de Cristina Vrâncean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitir la purtător (declaraţia unui gurmand)

De stau cuminte şi socot,
Câţi miei, câţi porci şi cam câţi boi,
În viaţă am mâncat, puhoi,
Din cap, "pomana" lor nu-mi scot
Să îmi explic firesc nu pot,
Unde-au intrat, n-au fost vreo doi,
Ci turme-ntregi, cu tărăboi,
Ca-ntr-un seif de mafiot,
Cum încăput-au, în ce feluri,
În mine, multele şepteluri?
Mereu flămând şi teleleu,
Să dovedesc sunt azi pe cale
Că-s eu şi cu stomacul meu,
Un cimitir de animale.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă te iubesc!

Cimitir de amintiri, am în capul meu,
Îmi apari în vis mereu şi mi-e tare greu.
Îmi răscoleşti sufletul, chiar şi inima,
Cum pot să trăiesc iubire, cu aşa ceva?

Nu ştiu cum să fac să uit, să nu-mi amintesc
Viaţa ce-am trăit-o noi. Încă te iubesc!
Nu voi mai găsi un altul, cu inima curată,
Că sunt singură acum, ştiu că-i de la Soartă!

Iubirea mea-i îngropată-n cimitir cu tine.
Bine mai era o dată, când erai cu mine!
Cimitir de amintiri îmi sunt visele,
Unde-i viaţa mea de-atuncea? Unde-s clipele?

Aş dori atât de mult, cu mine să fii!
Pe unde umblai o dată, locurile-s pustii.
Împreună aş fi vrut, să stăm toaţă viaţa,
Însă, mi-au rămas copii! Mi-a rămas speranţa!

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet! (30 aprilie 2002)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oglinda este un cimitir

oglinda este un cimitir
de imagini ce n-au fost botezate
acolo zace vanitatea
care a adormit şi a picat
în taramul negru
mi se pare uneori
ca ma vad plutind
pe o apa de argint
si deasupra capului
mi se ghiceste o aura de neon
ziua ma intorc degeaba
dupa lumina aceea
sunt mort in privirile curioase
sunt un mort estetic compromis
in oglinzi toate fetele mele umede
s-au aratat şi s-au ucis între ele

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!