chin

chin

Chin. Un proces de aclimatizare care pregăteşte sufletul pentru altă lume amarnică.

definiţie aforistică de Ambrose Bierce din Dicţionarul Diavolului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Benvolio: Hei, dragul meu, prin foc se stinge focul
Şi-un chin de groaza altui chin amar s-alină.

replică celebră din piesa de teatru Romeo şi Julieta, Actul 1, Scena II, scenariu de William Shakespeare (1597), traducere de Şt.O. Iosif
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

O integrare devenită chin

O integrare devenită chin
Îl frământa pe un beţiv vedetă;
Căci adevărul e în vin,
Minciuna e pe etichetă!

epigramă de Titus Stoichiţoiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Catren prozaic

.. te -ndragostesti numai de-un tot strein- iar ce e-al tău- iubeşti la nebunie

şi treci mereu prin armonii şi chin şi iar prin chin şi iar prin armonie

dar vine ş-un moment când te decizi să guşti din plin amar şi despărţire

chiar necătând la faptul că ucizi ce-a mai rămas din viu şi din iubire...

poezie de Iurie Osoianu (7 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred că-i cel mai mare chin

Eu cred că-i cel mai mare chin
Să fii în ţara ta străin,
Să vezi pământul strămoşesc,
Din tot ţinutul românesc,

Vândut de-a lungul şi de-a latul
Străinilor, şi-acuma satul
E gol şi trist, dar cum să fie?
Când în frumoasa Românie

Au mai rămas, uitaţi de soartă,
Vreo câţiva bătrânei la poartă,
Cu gândul dus, privind în zare,
La câmpuri, cu durere mare,

Căci se închină-n toamna vieţii,
Când văd ciulinii şi scaieţii,
În locul holdelor de aur
Din ţara lor, ca un tezaur,

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântare şi chin

Binecuvântare şi chin

Autor: Mihaela CD

Să fie oare doar o întâmplare? Este şi
binecuvântare, e şi chin
De când eu l-am pierdut pe tata, întruna
versurile-mi vin.
Şi nu mă lasă noaptea toată, se-nvârt în cap, să
dorm nu pot
Când vreau să spun o rugăciune, mă rog în
versuri strop cu strop.
De-atâta durere amară?... m-am întrebat în al
meu chin
Să fie oare numai suferinţa ce-mi luminează
acest destin?
Deodată am devenit poetă şi versurile-mi curg

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Cd
Adăugat de Mihaela Cd
Comentează! | Votează! | Copiază!

volumul Binecuvantare si Chin 2019 editura Celestium Romania

Chin

Eu nu ştiam că, în destin,
mi-e scris, în ziua asta, "chin",
cu lacrimi care-mi curg, puhoi,
mai-mai să umplu un butoi,

Şi nu credeam atât de rea
nici planta, nici nevastă-mea,
căci şi-una şi-alta îmi plăceau,
dar... pân'-aici! – de-acuma, ceau!

Căci de-o juma' de oră plâng
şi nu pot nici măcar să strâng,
să vin la voi, să-mi cat de-alean,
şi să mai scap de... ras la hrean.

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chin şi Dragoste

De prin pădure rătăcit
La răsărit se arată
Un blând bărbat nedumerit
Îl întalni o fată

În ochii ei strălucitori
Privi el cu blândete
Ei doi, simpli muritori
Cu atâta în ochi finete

El o luă o strânge lin
Ceva soptindui rece
Să ştii iubirea e un chin
Şi foarte greu ea trece

Ea se uită în ochii blânzi
Şi îi şopti uşor
Ochii de dragoste-s flămânzi
Cu tine am să mor

[...] Citeşte tot

poezie de Iqnorant (27 octombrie 2019)
Adăugat de Iqnorant
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de chin

Împlânt speranţa oarbă în destin,
Cu setea stoarsă, până în prăsele,
E un blestem, amarnic joc de iele,
Ce-mi picură în venă stropi de chin.

Fug zilele, scuipate de sechele,
Şi n-am găsit Albastrul, mi-e străin,
L-am căutat în hore de senin,
Din talpa amăgirii până-n la stele...

Mi-e trecerea proptită-n zări ghimpate,
Încătuşat de straiul ruginit,
Le dau cu flit idilelor buclate;

Un bun rămas, degeaba şi ciobit,
Irumpe, ştirb, din gemete-mpăiate,
În asfinţitul clipei ţintuit...

sonet de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele de pietate...

Alpiniştii n-or să suie
Muntele de pietate
Unde bătrâneţea şuie
Poartă amintiri trucate.

Baronese scăpătate
Vin cu briliante-n sân
Pe poteci de pietate
Chin le e urcuşul, chin!

Fără brazi, fără izvoare
Muntele e sterp şi gol
Sărăcia dă târcoale
Muntelui fiindu-i sol.

Sărăcia urcă, urcă
Muntele de pietate
Purtând amintiri în cârcă
Şi prinţese scăpătate.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!