centura

Centura de castitate

De frica de singurătate,
Îţi râde-o lacrimă, femeie,
Şi,-n decolteul tău de zeie,
Doi sâni îţi râd a puritate...

C-o falsă, vai!, naivitate,
Scrutezi privirea mea mereie,
De frica de singurătate,
Mă-ncătuşezi în curcubeie!

Ai aripi verzi de zeitate,
Le simt polenul ce scânteie,
Şi-o mână fină îţi descheie
Centura mov de castitate...

De frica de singurătate!

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţia unei fete cuminţi

Îmi etalam centura cu mândrie
la un război demult pierdut, demult...
când astăzi, abătută, stau şi-ascult
o serenadă închinată mie.

Şi mă îndrept spre-un obiect de cult:
oglinda, printre altele, pustie
ma întrupează într-o cine-ştie-
-ce arătare prinsă în tumult.

Şi-mi pun din nou centura (pe sub poale)
de siguranţă, când pornesc spre-un el,
să nu-mi lovesc speranţa, că e moale,

şi n-am să mai rezist la alt răzbel.
Dar o să merg, încet, spre-un coate-goale,
sărac lipit, şi impotent de fel.

sonet de Ionuţ Popa (noiembrie 2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Garderoba poetului

Din nori mi-am croit o haină
din câmpie pantaloni
şi mi-am tras pe ochi o taină
încheiată-n doi eoni

Din câmpie pantaloni
şi din munţi ehei centură
şi cum dinţii-mi sunt afoni
câte-o simfonie-ndură

Am munţii ehei centură
peste ochi colea o taină
bănuind că moartea-i dură
mi-am croit din nori o haină

Şi din dealuri ce noroc
mi-am făcut pantofi pe loc

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (17 august 1998)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Centura de siguranţă

de la o vreme încoace
toate se precipită
Soarele spre faţa nevăzută a planetei
râurile spre evaporare
muşuroaiele de maşini către centrele de casare
insectele către tălpile trecătorilor
componentele materiei spre reciclare
oamenii, ca nişte navetişti ursuzi
între entuziasm şi disperare
către capătul de linie
al sângelui

toate se grăbesc spre nicăieri
cu o viteză pe care nici măcar electrozii
nu ar putea-o percepe
toate aleargă cu o nerăbdare haotică
spre puncte imaginare
spre fatale găuri negre

nu mai există nici măcar o particulă statică

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovituri sub centură

Treimea de apus a vieţii
Măreşte cutele tristeţii:
La cuibul lor se duc urmaşii,
O pensie îţi dau slujbaşii,
Ursita-l ia pe unu-n cer...
Un chin a mai rămas stingher!

poezie de Ştefan Marinescu din Rezonanţe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curvele şi Parlamentul: 2 (pamflet)

O! Curve multe, fel de fel,
Ce le vedeam doar la bordel,
Sau le vedeam doar pe centură,
Făcând obscen, lasciv din gură,
În veacul nostru decadent
Noi le vedem... în Parlament.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (20 februarie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

PSD-ul foloseşte târfele de pe centură, trotuare şi videochat-uri pe post de troli politici, de vuvuzele şi de agresori fizici şi verbali împotriva adversarilor lui politici (pamflet)

Lăsaţi să facă fiecare
Ce se pricepe, prin urmare:
Cizmarii ‒ cizme şi botine ‒,
Iar curvele ce ştiu mai bine!...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (14 aprilie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Păsărica"

O învăţă pe ea mămica,
Fiind pe lume prădători
Ca de cu seară până-n zori,
Să îşi păzească "păsărica"
Dar ea-i naivă mititica
Şi-un ins-"vultan" ce dă fiori
O înşfăcă de subţiori
Apoi îi alungă şi frica
Iar de atunci, sărmana fată
De multe ori a fost prădată
Şi aşteptând o sinecură,
Ea păsărica sa cu dor
Şi-o plimbă seara pe centură
Tot aşteptând un prădător.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte dalbă pe centură

Moartea se-mbracă-n alb ca o mireasă
Şi-i toată din zăpadă-n fulgi, geroasă
Îşi aducând din trenele-i troiene
Întinse dinspre dealuri pe poiene
Viforind drumurile în suliţe arzânde
Tăind în pilea întărită strii nesângerânde,
Răcind metal atins în lipici dureros
Cu junghi lemnos, parezic, înfipt până la os
Şi tremur brusc, spasmodic ce suflu îl încleştează
Pe gât, în diafragmă, pe piept îl agresează
Obrajii-mbujorând în gri, gene plăpânde
Le franjurând dantele sticloase, înţepânde.

Şi cum nu-i interes cuiva să se îngrijească
Să aşternă cale sigur, nu moartea să o nască,
Ea, în loc de coasă ţine ciot alungit de sticlă
Topită pe asfaltul din negrul alb de ţiplă
Şi-a întins şi-azi nesimţirea o pururi nesfârşită
Pe ruta în câmp zdrobind o tablă velurită
Cu bieţi ca noi lăsaţi la voia întâmplării

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Centurile" noastre

Spre a găsi echivalent,
Visând la faină sinecură,
Ţi-aleargă gândul spre "centură"
Privind la ce e-n parlament
E un exemplu elocvent,
Cum a politicii "cultură"
Exagerând făr-de măsură
Prostituează-n mod frecvent
Revizuieşti deci viziunea
Ce o aveai, privind "minunea"
Şi vezi că se-nvârteşte roata:
Ca patriot învederat
Respecţi mai mult prostituata,
Decât pe cei ce i-ai votat!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!