ce este sufletul

Sufletul

Taina sufletului este boală sigură.
Conştiinţă nepurificată sufocă sufletul.
Acolo unde Conştiinţa este pură, purifică sufletul,
Acolo unde nu există conştiinţă
Sufletul moare odată cu sufletul.
Armonia sufletului cu viaţa
Te înalţă într-o lume purificată
Plină de viaţă şi Lumină!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul doare

Acela care spune
că sufletul nu doare,
Ori este prea fericit,
ori trăieşte sub soare,
ca un rătăcit.
El nu ştie că sufletul doare,
nici că este depozitarul
tuturor amintirilor triste.
Că în el sălăşluieşte tot amarul,
căruia,
omul este nevoit să îi reziste.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e sufletul ...

Mi-e sufletul ca bolta în furtună
Pe care norii negrii parcă mână.
E zbatere, e zbucium şi pustie,
E uragan, taifun şi vijelie.
Mi-e sufletul ca marea-nvolburată
Ce lungi corăbii încărcate poartă.
Este abis, e stâncă, e pieire,
Este vâltoare şi nemărginire.
Mi-e sufletul ca holda aurie,
Cu spice legănate de urgie.
E tăvălug, e freamăt în neştire,
Este pârjol, văpaie, tânguire.
Mi-e sufletul ca o livadă-n floare,
Ce mândră-şi saltă fiicele la soare.
Este parfum, culoare, feerie,
Splendoare şi speranţa, reverie.
Mi-e sufletul ca brazda-nsămânţată,
Din care mugurii capul să-şi scoată.
Ca grâul ce renaşte din sudoare,
După o îndelungă aşteptare.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletul suflecat

Păşim cu sufletul suflecat în mâini,
Îl hrănim cu pâinea sărutului,
Îi punem sare pe rana amintirilor
Şi visăm capătul drumului
Legat de umbra picioarelor.

Unde este asfinţitul soarelui?
Unde este zborul stelelor printre stele?
Unde este transferul sufletului în linişte
Şi liniştea în porumbelul
Ciugulind pâinea sărutului?

Cu sufletul suflecat păşim în amintire!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa ascunsă

Casa fiecăruia dintre noi
Este sufletul.
Şi nu o putem înălţa decât prin faptele noastre.
Dumnezeu este în noi
Şi arde ca o făclie.
Cu cât sufletul se înalţă,
Cu atât flacăra este la adăpost
De vântul durerii şi al deznădejdii.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În suflet

în sufletul acestora plouă
- frunze violet din pomi cu coroane galbene

în sufletul acestora un mormoloc
- albit de incandescenţa toamnei psihedelice

în sufletul acestora cuvinte sfiite
- în zăbrele şi zeghe de clauni

în sufletul acestora un fluture îmbătător
- peste aleea indigo-turcoaz

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi sufletul ţi-era

Şi sufletul ţi-era
deschis şi-atât de clar
încât eu niciodată
nu am putut să intru.
Am căutat cărarea îngustă,
trecerea înaltă şi dificilă...
Dar spre sufletul tău
duceau drumuri largi.
Am pregătit scara -
visam ziduri înalte
veghindu-ţi sufletul -
dar sufletul tău
era fără de pază,
de ziduri şi zidiri.
Am căutat uşa
îngustă şi joasă
dar sufletul tău
de clar ce era
nu avea intrare.

poezie clasică de Pedro Salinas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul omului e o ENIGMĂ pe care el însuşi nu o cunoaşte. Sântem plăsmuiri DIVINE cu încercări diabolice.

Determinare

sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă zâmbesc ametiste
pâini de lumină s-au copt din grânare
să le împartă vântul în zări pacifiste.

mă topesc în noapte ca o lumânare
alung întunecările cu acatiste
sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă strălucesc ametiste.

în poezia lunii găsesc alinare
stelele iubirii sunt ţesute-n batiste
visele nocturne au o determinare
să ardă în raze gândurile triste.

sufletul lumii este templu de închinare
pe catapeteasmă zâmbesc ametiste

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt îndrăgostită, de aceea liberă

Sunt îndrăgostită, de aceea liberă să trăiesc
cum vrea inima, să eman feminitate când desmierd.
Sufletul este lumină când este plin,
greu când este gol.
Sufletul meu este lumină. Nu-i este teamă
să-şi danseze singur agonia.
Pentru că m-am născut împletindu-ţi cămaşa,
voi sosi din moarte cu acea cămaşă pe mine.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul tu mi-l citeşti

Ca o floare de cais
Rodul dulce se formează
Se adună al meu vis
Sufletul el îl filtrează

Seara te-am întâlnit
Erai cartea cu poveşti
Visul mi- ai îndeplinit
Sufletul tu mi-l citeşti

O petală a căzut
Ca o rază de lumină
Singura ea a crezut
Într-o iubire deplină

E o magie divină
Între suflet şi un trup
Iubirea este regină
Magia nu pot s-o rup

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!