camera deputatilor

Parlamentarii

Totdeauna au un viciu,
Confundă mulţi, la nesfârşit
Camera lor de serviciu
Cu o camera de... dormit!

epigramă de David Boia (11 decembrie 2012)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Câte un miracol bate la uşă.
Eu îi şoptesc: "Plurabella, păpusă!"
Ca un domn mă port, îi ofer o cafea.
Nici camera lorzilor nu străluceşte
cum străluceşte camera mea.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil

Exil în camera obscură,
Acolo unde timpul static
Încremeneşte o figură,
Sfârşitul unui enigmatic.

Exil în camera de gardă,
Înconjurat de reci halate,
Lumina-ncepe brusc să ardă,
Pupila-n ochiul stâng se zbate.

Exil în maximul pericol,
Globule albe decedate,
De la magnific la ridicol
Te-aruncă dulcile păcate.

Exil în camera de veghe,
Exil în starea hibernală,
Exil la miile de leghe,
Exil în groapa comunală.

poezie de Ionuţ Caragea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Camera suspinelor

Camera suspinelor.
Câinele care-şi roade vechile visuri.
Un zid în noi
între inimă şi cealaltă inimă.
Toate lucrurile astea
care-au luat locul copiilor!
Dragostea ca un rechizitoriu.
Lumânarea aprinsă
de cuvintele moarte.
Privelişte inexpugnabilă spre îndoială.

poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsuri migdalate

Am uitat de mult cum araţi,
ultima oară-nu-mi mai amintesc când şi de ce-
te-am aşezat pe tine, iubire
în camera amintirilor roz,
mi-ai zâmbit....
peste noapte surâsuri migdalate
ţi-au atârnat o clipă de pleoape.
Credeam c-ai să m-aştepţi să revin,
să te iau de mână şi să renastem departe.
Acum... e târziu... prea târziu,
camera roz e pustie... tu nu eşti.
Am deschis alte uşi, alte fereşti,
tu nu eşti...
În camera albă
ninge cu flori de cais
peste amintirile mele moarte demult...
tu nu eşti.
În camera verde e linişte...
încolteste o noua amintire,
am zăbovit o clipă

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Carla Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marii infractori (pamflet dedicat mai ales infractorului Liviu Dragnea, vătaful PSD-ului şi preşedintele Camerei Deputaţilor, deşi are o condamnare definitivă la închisoare şi una în primă instanţă)

Astăzi marii infractori,
Nu-i avem în închisori,
Nu-i avem la puşcărie,
Ci, în biata Românie,
După legi de ei făcute,
Pentru ei doar concepute,
Noi, în locu-ntemniţării,
Îi avem la cârma ţării;
Mari corupţi şi impostori
Ne sunt azi conducători.

pamflet de George Budoi din Dicţionarul corupţiei (15 mai 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă sunteţi singur în cameră, veţi umple întreaga cameră de iubirea voastră. Chiar dacă vă aflaţi într-o închisoare, o veţi putea transforma instantaneu într-un templu. În clipa în care o veţi umple cu iubire, ea nu va mai fi o închisoare. Invers, un templu poate deveni o închisoare dacă nu este umplut cu iubire.

Osho în Farmacie pentru suflet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile pe care le-ai primit mă fac să sufăr mult. De atâta suferinţă nici nu pot măcar descifra despre ce flori era vorba. Şi ele se află acum în camera ta. Dacă aş fi într-adevăr dulapul, m-aş muta, aşa, deodată, ziua în amiza mare, din camera ta. Cel puţin până când florile s-ar ofili aş rămâne în anticameră. Nu, nu-i frumos. Şi uite cât de departe s-a ajuns cu toate şi totuşi am clanţa uşii tale atât de aproape dinainte ochilor precum călimara mea.

Franz Kafka în Scrisori către Milena
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Love hotel

Milioane
de câmpuri de maci,
coperta unui roman
de dragoste
consumat, nimfomatic,
într-o cameră de hotel,
a treia zi
din săptămână,
între orele două şi trei,
energii descătuşate,
pupila înlăcrimată
de secundele ce se scurg,
clepsidra blestemată,
cât a mai rămas
până la viitorul roman?
copertă cu maci,
aceeaşi cameră de hotel,
între orele două şi trei,
ziua a treia,
săptămână după săptămână...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de portocal

Bunicul era cu poveştile
mă iubea, chiar dacă nu mi-a vorbit niciodată
se uita din fotografia veche la mine
avea la ureche flori de portocal
şi o bunică încolăcită-n scaun.

Într-o noapte mi-a atins aripa dreaptă
mi-a sărutat liniştea din gene
cu pulbere de triluri mi-a povestit viaţa şi moartea
în cameră se împleteau luminile din stradă
bunicul era om bun şi camera adia toată în miros de portocali.

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!