calutul

Căluţul meu

E trist căluţul meu de la o vreme,
Citesc în ochii lui plini de blândeţe,
E tânăr şi-n putere, nu se teme,
Doar eu mă vait ajuns la bătrâneţe.

Grij-am avut, l-am dus la potcovar:
Picioarele să-l ţină, să nu-l doară,
Nu s-a schimbat, ce-i fac e în zadar,
Nu-i bucuros de soarele de-afară.

L-am ţesălat pe coama-i mătăsoasă,
L-am întrebat de are vreo durere,
L-am mângâiat pe fruntea lui frumoasă
Şi mi-a răspuns cu lacrimi în tăcere:

- Mă bate gândul rău şi nu mi-e bine,
Mai stai, aş vrea cu tine să rămân,
Mi-e teamă c-ai să pleci de lângă mine,
N-aş vrea să mai cunosc un alt stăpân!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La căluşei

Se învârteau agale căluşeii
Şi muzica din urmă-i îndemna,
Iar între toţi copiii — mititeii
Şi-un bătrânel pe-un cal se învârtea.

Râdeau de el, de jocul lui copiii,
Cum sta plecat pe calul lui de lemn,
Iar cei mai mari, dând aripi bucurii,
De jos, mereu îi tot zvârleau îndemn:

- Hiii moşule, hai, taicule, zoreşte,
Dă pinteni zdraveni calului spre rai!
Şi la un loc cu ei, copilăreşte,
Râdeau şi prunci cu părul de mălai.

Dar el, tăcut, privea pierdut, cu mâna
Ţinând în frâu, căluţul fără duh,
Căluţul orb, ce alerga într-una
Strâns de vergele zdravene-n văzduh.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Virgil Carianopol din Cântece de amurg (1969)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui candidat-maestru

Acest şahist afemeiat,
Având căluţul în buiestru,
Ajunse candidat-maestru,
Dar şi la dame-i... candidat!

epigramă de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un an întreg şi-a plimbat boierul soţia, pe coana Casuca, linişteasc-o Dumnezeu, în nadişanca trasă de căluţul sprinten, învârstat de nişte hamuri ruseşti cu alămuri şi canafuri.

Emil Gârleanu în Bătrânii, Nadişanca (1905)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căluţul meu

E trist căluţul meu de la o vreme
Citesc în ochii lui plini de blândeţe,
E tânăr şi-n putere, nu se teme,
Doar eu mă vait ajuns la bătrâneţe.

Grijă-am avut, l-am dus la potcovar,
Picioarele să-l ţină, să nu-l doară,
Nu s-a schimbat, ce-i fac e în zadar,
Nu-i bucuros de soarele de-afară.

N-am îndrăznit ca să-l lovesc vreodată
Chiar dac-a fost mai nărăvaş sau tânt
Eu l-am iertat de fiecare dată,
Nimeni pe lumea asta nu e sfânt.

L-am ţesălat pe coama-i mătăsoasă,
L-am întrebat de are vreo durere,
L-am mângâiat pe fruntea lui frumoasă
Şi mi-a răspuns cu lacrimi în tăcere:

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Topirea zapezilor

mă curtează primăvara
într-un istovitor ritual al culorilor

ştiu doar că topirea zăpezilor
descoperă multe amintiri

dezghioc din femeie copilul
să găsească căluţul de tablă în joacă

în ropotul nezăgăzuit al timpului
copita ruginită poartă aromă de ghiocel

poezie de Codrina Verdes
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu în noapte

m-a prins ruperea de nori
păsări nevăzute cu pliscuri ascuţite
ciugulesc în derâdere ritmul inimii
picuri mari şi reci rod nisipul din clepsidră
viitura bate în tâmplă ca în malul surpat
torente de gânduri obscure îmi aţin calea

am rătăcit cărarea spre casă
de jur-împrejur văd tristeţea
din ochii copilului
rămas fără căluţul de lemn

în genunchi mama înconjoară biserica
şi deodată ploaia s-a oprit

poezie de Ion Răşinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adaos la delir

Şi să cântăm. Ca sabia arcuşul
Din gemete să-l tragem, din cucută,
în paşi de horă proslăvind urcuşul
Spre culmea ca o mumă-a spaimei, mută.

Şi sărăciei lustru-i dăm cu pluşul,
Ca mortu-n păpuşoi să nu mai pută.
Vătaful, responsabil cu căluţul,
Veghează ceata, rezemat de bâtă.

Când poticnirile înseamnă-avânt,
Când cel mai rău înseamnă cel mai sfânt,
Descumpănit strâng pana şi transpir

La gândul că degeaba mă mai mir
Şi că acest nenorocit cuvânt
E încă un adaos la delir.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi prieteni

S-a stins pe uliţi cel din urmă zvon.
Arar un pas răsună monoton
Pe trotuarul luciu şi pustiu...
La colţ, în umbră, micul vizitiu
Aşteaptă un tramvai întârziat:
El şi căluţul lui, doi bieţi fârtaţi,
Bătuţi de vânt şi ploi,
Ce bine se-nţeleg ei amândoi!
Pe după gât el i-a trecut un braţ,
Şi fruntea şi-a-ngropat-o-n coama
Tovarăşului credincios şi blând...
Iar calul, nemişcat şi el de teamă
Să nu-i alunge visul prea curând,
Ciuleşte doar urechea, când şi când,
În liniştea târzie ascultând...
Şi ninge peste ei şi nu-şi dau seama

poezie celebră de Şt.O. Iosif
Adăugat de Corina Stoican
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul cel puternic

Bărbatul cel puternic în urmă nu priveşte
La greaua despărţire de locuri drage lui
El merge înainte şi drumul nu-l coteşte
Stă cocoţat şi mândru în şaua calului.

De-aude-n urmă iubita-n tânguiri
Loveşte cu cravaşa căluţul peste crupe
Nu vrea să fie martor l'asemeni despărţiri
Când inima mai-mai din piept irupe.

Şi totuşi cusur are bărbatul cel puternic
De-aude-n urma lui suspinul stins de maică
Opreşte calu-ndată şi cucernic
Priveşte peste umăr şi apoi cu greu, pleacă!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!